Proverbe, zicători, aforisme și vorbe de duh românești cu un conținut ridicat de educație financiară

Proverbul (limba latină – proverbium), zicalele, zicătorile, vorbele de duh sau cuvintele din bătrâni sunt anonime, fiind învățături morale populare, ale căror origine este născută din experiență. Ele au o formă de obicei metaforică, exprimând un adevăr perceput, simplu. De cele mai multe ori, în diferite culturi regăsim aceleași zicale, poate cu o formă ușor modificată, dar cu același înțeles. În limba română, bogăția cuvintelor și spiritul ușor auto-ironic aduce o notă suplimentară frumuseții expresiilor. „Banii nu aduc învăţătură, dar învăţătura aduce bani” este un astfel de proverb, care ne poate arăta importanța educației financiare. Și pentru că știm că „Meşterul e totdeauna cu banul în mână”, vă prezentăm mai jos mai multe astfel de expresii și proverbe românești care pot avea un conținut de lecții financiare util.

Ai, n-ai, dai!

Înţelesul acestei zicale este acela că, chiar dacă nu ai bani, anumite datorii trebuie date înpoi, fiind deseori în situația de a da și ceea ce nu ai. Originea zicalei o regăsim în feudalism, când moșierii instituiseră dări obligatorii (taxe, biruri) pentru ţăranii lipsiţi de pământ. Zicala ne aduce și o lecție financiară – este important să nu te supra-îndatorezi pentru a nu-ți crește nivelul de sărăcie.

A ajunge la sapă de lemn

Expresia înseamnă a se ruina, a-i merge rău de tot. Unul dintre progresele omenirii este trecerea de la sapa de lemn la sapa de fier, care a însemnat, la acea vreme, trecerea la un mod mai ușor și mai eficient de cultivare a pământului și, deci, o recoltă mult mai bună care aducea un plus de bogăție. Cei care își permiteau o sapă de fier erau mai înstăriți, fierul fiind mai scump decât lemnul. Întoarcerea la sapa de lemn era, din acest motiv, un simbol al sărăcirii. Lecția financiară este simplă: prudență financiară.

A da de belea

Expresia înseamnă a da de necaz, a intra într-o încurcătură sau a o păţi rău. Lecția financiară derivă chiar din originea expresiei, care fiind preluată din limba turcă (belâ), făcea referire la o catastrofă, nenorocire, bici (sau gârbaci). Este ilustrația plastică a riscului posibil care este, în termeni financiari moderni, cel care este acoperit de o asigurare. Similar, expresia „a da de bucluc” înseamnă a avea necazuri, a se confrunta cu o situație complicată și neplăcută, aceasta provenind tot din limba turcă, unde „bokluk” înseamnă „naiba”.

A lua plasă, a lua țeapă

Expresia înseamnă a se înşela/a fi înșelat, a se păcăli/a fi păcălit și provine din obiceiurile vechi de la cursele de cai unde calul favorit, dacă pierdea cursa, era trecut pe tabela de marcaj pe locul al doilea, ca o consolare. O expresie cu înțeles similar este „a lua (da) ţeapă”, care are o nuanță ironică față de cel păcălit, acesta așteptându-se la un câștig. Se pare că originea expresiei se regăsește în obiceiuri datând din vremea lui Vlad Țepeș, când cei care furau sau excrocau erau trași în țeapă.

A lua la bani mărunţi

Expresia înseamnă a cere socoteală, a verifica în detaliu. Banii mărunți sau mărunțișul sunt monedele de valoare mică, de regulă bani de mici dimensiuni. Dacă cineva are timp și răbdare să adune și să numere acest mărunțiș, înseamnă că este decis să observe orice posibil defect, cât de mic. Într-o lecție financiară, acest obicei s-ar traduce printr-o atenție foarte mare față de o peroană, o analiză financiară, un contract, o investiție etc.

A strânge bani la ciorap

Expresia provine dintr-un obicei mai vechi al românilor de a păstra banii adunați ascunși într-un ciorap, pe care îl ascundeau apoi sub saltea. Semnifică economisirea, a pune bani deoparte. Se poate folosi și cu o tentă ironică, făcând aluzie la zgârcenie. Similar, expresia „a strânge (banii) la saltea”. O altă zicală populară cu o origine similară, reieșită din același obicei, este „E aşa bogat de se culcă pe bani”. Alte expresii populare care să ilustreze bogăția sunt: „o căruță de bani” și „o căciulă de bani”, probabil ambele reieșind din obiceiurile de trai vechi.

A face bani din piatră seacă

Expresia se referă la capitatea cuiva de a şti cum să facă banii din orice, făcând referire la priceperea unor persoane de a face banii ușor. Piatra seacă este un obiect fără niciun pic de umezeală, care nu poate fi fertilizată.

A face safteaua cuiva

Expresia a fost adusă în România de negustorii macedoneni (cuvântul „safte”), de negustorii greci (cuvântul „seftés”) sau de negustorii turci (cuvântul „siftah”), însemnând a încerca primul un bun de-al altcuiva, a începe vânzarea, a vinde prima marfă.

A fi mână spartă

Expresia înseamnă a fi risipitor, având originea în perioada în care măsurarea averii era făcută în cantitatea de monede de aur deținută. Pierderea monedelor „printre degete” întruchipează sărăcirea, oamenii risipitori.

A umbla după potcoave de cai morți

Se pare că multe popoare au o astfel de expresie, care provine dintr-un obicei vechi, când fierul era o raritate iar potcoavele erau recuperate, fiind valoroase. De aici și simbolul norocului ilustrat de potcoava găsită! Expresia însă înseamnă a-și perde timpul fără rost, a-și căuta norocul, a căuta câștiguri irealizabile, fiind folosită ironic la adresa cuiva care încearcă să facă ceva lipsit de sens sau să găsească ceva care în realitate nu există.

A umblat cât a umblat, dar acum i s-a-nfundat.

Înţelesul acestui proverb arată că, în viață, nu poți fi sugur niciodată că „ție nu o să ți se întâmple” un necaz. Deși norocul sau deșteptăciunea te poate ajuta să ieși din situații dificile sau să le eviți, în cele din urmă, poți ajunge şi într-o situaţie grea. A ignora riscul mereu nu elimină probabilitatea ca acesta să apară, la un moment dat, și de care să nu poți scăpa. Originea proverbului ne duce înapoi în timp, când pe drumurile multe şi necunoscute pe care oamenii le străbăteau apărea riscul de a te rătăci sau de a ajunge într-un loc fără de întors. Proverbul este și o lecție financiară, pentru aceia al căror comportament față de asigurări este unul reticient – nu o să mi se întâmple mie nimic, așadar nu am nevoie de asigurare. Două alte expresii populare care ilustrează riscul sunt „Ulciorul nu merge de multe ori la apă” și „Nu poți pescui fără să te uzi”. Deși, în cazul ultimei, i se poate aloca un dublu înțeles: atât faptul că riscul apare la un moment dat, nu te poți feri mereu de el, cât și faptul că dacă „nu riști, nu câștigi”.

Bani de buzunar

Expresia se referă la banii pentru cheltuieli mici, curente, provenind din faptul că acești bani erau ținuți în buzunarul hainei sau pantalonului, de cele mai multe ori fiind monede.

Banii nu cresc în copaci

Înțelesul acestei expresii este poate unul dintre cele mai directe ale educației financiare: banii trebuie munciți și câștigați, ei nu sunt găsiți sau primiți. Expresia se regăsește la multe popoare , nefiind însă clar care este originea ei.

Bate fierul cât e cald.

Înțelesul acestui proverb este de a profita de o oportunitate, pentru că dacă se amână, s-ar putea ca această oportunitate să nu mai revină. Originea sa poate fi din vremea fierarilor artizani, care potcoveau caii ţăranilor, potcoavele fiind realizate la temperaturi ridicate și din fier bătut strașnic. O oportunitate financiară – fie că vorbim de investiții, fie că vorbim despre planuri pe termen lung așa cum pot fi fondurile de investiții sau fondurile de pensii private facultative – poate face parte dintr-o decizie pe care cu cât o iei mai din timp, cu atât oferi banilor un interval mai mare pentru a lucra pentru tine.

Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.

Lecția financiară pe care o transmite acest proverb vechi este că este mai bine să fii prevăzător, să pregătești din timp soluții pentru diferitele situații ce pot apărea în viitor. Ne putem gândi, de asemenea, la esența asigurării, pe care o cumperi din timp pentru ca atunci când apare riscul asigurat să ai un sistem de protecție financiară. Probabil că proverbul a luat naștere ca urmare a experienței de viață a oamenilor muncitori care aveau nevoie să își asigure atât vara, cât și iarna, cele necesare traiului.

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Înţelesul acestei zicale este că, uneori, chiar şi micile obstacole pot aduce riscuri și pierderi mari, mai ales dacă nu sunt băgate în seamă. Înțelepciunea populară ne atrage astfel atenția să nu neglijăm micile detalii. Această vorbă bătrânească ar putea proveni de pe vremea dacilor, de când aceştia începuseră să foloasescă pentru transport caii şi carele. Riscul este prezent în orice moment al vieții, iar efectele producerii unui risc pot fi traduse în termeni financiari, așadar lecția financiară este tocmai aceasta – nu crede că nu o să ți se întâmple niciodată și fii pregătit. Asigurările sunt un produs financiar care funcționează utilizând astfel de principii de protecție față de neprevăzut.

Ce iau pe mere, dau pe pere.

Această zicală populară se referă la o afacere proastă, din care nu te alegi cu nimic. Zicala își are probabil originile în așezările vechi de cultivatori de la deal, care aveau recolte de mere și care, după recoltă, plecau spre zonele de câmpie pentru a vinde, prin schimb, merele pentru alte alimente (porumb, grâu etc.). Lecția financiară este aceea a urmăririi unui profit, utilizând o planificare financiară atentă.

Cum îți așternă, așa dormi.

Pe vremuri, traiul bun însemna să ai un așternut pe care să dormi sau cu care să te învești, oamenii săraci dormind în paturi de fân și doar cei care aveau ceva mai mulți bani având acest unic așternut. Înțelesul zicalei este acela că, așa cum ai grijă de tine și de propriile-ți interese, așa vei trăi. Zicala ne aduce două posibile lecții financiare – una referitoare la importanța asigurărilor, care îți pot conferi o anumită siguranță în cazul producerii unui risc viitor neprevăzut și una referitoare la pensiile private, acestea fiind importante pentru asigurarea unei economisiri pe termen lung, eficientă deoarece este însoțită de o componentă invetițională.

Dai un ban dar stai în față

Expresia înseamnă să îți plătești privilegiile sau un avantaj, fiind o expresie de origine modernă, care scoate în evidență că orice lucru are un preț și că prețul este cel care este asumat de plătitor pentru calitatea serviciilor sau produsului cumpărat.

De dai, n-ai.

Pe vremuri, oamenii se împrumutau deseori unii pe alții, între neamuri sau vecini, cu bani, cu mâncare sau cu diferite obiecte. Uneori însă, cel pe care îl împrumutau nu putea sau nu vroia să mai dea înapoi cele împrumutate, iar atunci folclorul românesc, autoironic, a inventat această zicală. Ea se regăsește și în cântecele populare: „Frunză verde de dai, n-ai / Ia nu da, să vezi cum ai!”. Înțelesul său este tocmai acela de a avea grijă cui și ce împrumuți, sau în ce investești, pentru a te asigura că îți recuperezi banii. Lecția financiară transmisă se referă, evident, la recomandarea atenției în cazul investițiilor – în ce instrumente financiare investești, ce intermediar folosești, care este suma pe care o aloci investițiilor, cât ești dispus să pierzi dacă se produce un risc.

E stup de bani.

Proverbul românesc face aluzie la bogăția stupului, plin de miere și se traduce tocmai prin a fi sau a deveni foarte bogat, a face avere. Lecția financiară pe care ne-o conferă acest proverb este tot inspirată de viața albinelor, care muncesc și adună miere (bogăție).

Frate, frate, dar brânza e pe bani!

Proverbul își are originile în vremea de demult, în care ciobănitul era o profesie larg răspândită în țara noastră. Înțelesul său este acela că nu există nimic gratuit, totul se plătește și în afaceri nu poate fi uitată această lecție financiară.

Interesul poartă fesul.

Această zicală se referă la omul care face anumite acțiuni pentru a dobândi anumite avantaje, fiind interesat doar de câștig, cu orice preț. Originea zicalei este îdentificată în secolul al XIX-lea, când moda Imperiului Otoman a impus purtarea fesului. În Țara Românească și Moldova acelor timpuri, unii boieri și dregători au început să poarte fesul, nu numai ca răspuns la moda otomană, ci și ca recunoaștere a suveranităţii sultanului și pentru a fi percepuți de ceilalți ca reprezentanți ai puterii. Lecția financiară pe care o primim din această zicală populară este cea a urmăririi unui beneficiu, scopul investițiilor fiind acela de a avea un profit.

La omul sărac nici boii nu trag.

Înțelesul acestui proverb este acela că, atunci când cineva întâmpină greutăți în viață, mai vin și alte necazuri sau ghinioane. Originea proverbului se află în năravul anumitor animale domestice de a se încăpățâna să mai execute comanda stăpânului – în acest caz, boii oamenilor săraci, nefiind hrăniți îndeajuns, refuzau să mai tragă căruța, în timp ce boii care trageau căruțele boierilor, fiind mai bine hrăniți și îngrijiți, aveau puterea de a trage mai multă greutate și pe distanțe mai lungi. Din punct de vedere al unei lecții financiare, acest proverb popular vechi arată nu numai nevoia de a avea bani, și prin urmare cele necesare muncii, dar și nevoia de a avea grijă de ceea ce deții.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Proverbul ne învață că nu este bine să ne încredem în ceva ce este extrem de lăudat sau care beneficiază de o excesivă publicitate, lecția financiară a acestuia fiind tocmai aceea de a realiza propria noastră analiză înainte de a face o investiție sau a cumpăra un serviciu sau produs financiar, pentru că nu întotdeauna ceea ce aleg sau preferă mulți este util și eficient și pentru propriile nevoi.

Nu pune toate ouăle într-un singur coș.

Expresia se regăsește la mai multe popoare, aparent devenind populară în secolul al XVIII-lea. Reieșind probabil dintr-o experiență de viață, deoarece un coș scăpat pe jos conduce la spargerea tuturor ouălelor, proverbul ne transmite o lecție financiară importantă – riscul de a pierde totul în cazul unei investiții a tuturor banilor în același instrument financiar sau într-o singură afacere.

Nu te ieftini la mălai și te scumpi la tărâțe.

Cu origini etimologice care se pierd în istorie, proverbul dă sfatul de a nu face afaceri proaste, fiind mai bine să alegi înțelept investiția care își aduce cele mai multe și bune foloase. De asemenea, altă lecție financiară dată de acest proverb este aceea că nu trebuie să dai mai mulți bani pentru investiții de mică importanță, ieftine, decât pentru celor care au valoare mai mare.

Strânge bani albi pentru zile negre.

Proverbul românesc ilustrează o persoană economă, prevăzătoare, care face economii pentru vreme de nevoie. În termeni de educație financiară, această abilitate este tradusă fie prin economii, fie prin investiții pe termen lung care să confere o anumită siguranță că, în cazul producerii unui risc, există un ajutor financiar disponibil (de exemplu, asigurările sau pensiile private).

Nu te prinde-n horă, dacă n-o ştii.

Înțelesul acestei zicale se referă la sfatul de a nu te implica într-o activitate sau o acțiune sacă nu stăpânești anumite priceperi, cunoștințe, informații. S-ar putea să încurci și pe alții, dar s-ar putea și să fii afectat chiar tu. Se pare că zicala își are originea într-o tradiție românească veche. La horele populare ținute de sărbătoare sau la petreceri, cel care nu poate ține pasul cu ritmul celorlalți trebuie să se retragă sau este scos din horă de ceilalți, astfel încât ritmul să se păstreze fluid și dansul să continue. Lecția financiară care poate fi aplicată este că dacă nu cunoști un instrument financiar, este mai bine să nu îl cumperi.

Nu tot ce zboară se mănâncă.

Înțelesul acestui proverb este acela că nu trebuie să fii credul sau naiv și să crezi în orice vorbă sau promisiune spusă de cineva. Probabil că la originea acestui proverb se află tot obiceiurile românești vechi. În gospodăriile de la țară sunt crescute diferite păsări, dar nu toate păsările din fauna locală sunt incluse în bucătăria tradițională a românilor (chiar dacă unele zboară, ele nu sunt de regulă folosite la mâncare, de exemplu uliul sau vulturul). Lecția financiară care poate reieși din acest proverb este, poate, una dintre cele mai aplicabile în ziua de azi, dacă ne gândim la noile produse și instrumente financiare, nereglementate și a căror vânzare este neautorizată și nesupravegheată, care au reieșit ca urmare a unor inovații financiare.

Nu vine moara la sac, ci sacul la moară.

Pe vremuri, oamenii duceau sacii cu cereale la moară pentru a fi măcinate cerealele și pentru a obține făină sau mălai, necesare hranei zilnice. Morile nu se aflau în mijlocul satului, ci mult la marginea sau în afara acestuia, sau poate mult mai departe de sat, iar țăranii trebuiau să facă drumuri câteodată destul de lungi până la moară, indiferent dacă era vară sau iarnă, ploaie sau drumuri prăpăstioase. Altfel nu ar fi ajut cum să obțină cele necesare pentru prepararea pâinii sau mămăligii, alimente de bază pentru familiile de țărani (câteodată chiar singurele alimente). Înțelesul proverbului este acela că, atunci când ai nevoie de ceva, trebuie să cauți locul sau persoana care te poate ajuta, nu te caută nimeni să îți ofere ajutorul dacă nu spui că ai nevoie de ceva. Lecția financiară poate fi cea dată de istoria asigurărilor, acestea apărând ca produs financiar din nevoia oamenilor de a-și conferi o anumită siguranță împotriva unor cheltuieli și situații neprevăzute.

Orice cal ajunge gloabă.

Acest proverb este o exemplificare a umorului tradițional, autoironic, arătând constatarea omului bătrân care observă că orice tânăr este frumos și plin de viață și de forță, dar la bătrânețe aceste însușiri le pierde. Cu alte cuvinte, atunci când ești tânăr, este important să realizezi că vei ajunge lipsit de forță la bătrânețe și să ai un plan, din timp, pentru a putea să îți asiguri o viață mai ușoară. Lecția financiară este una care ne duce cu gândul la importanța pensiei private, care reprezintă un instrumente de economisire și investire destinată tocmai acestui moment din viață – acumulezi din timp, la tinerețe, când ai forță de muncă (și financiară), pentru momentul când îmbătrânești. Același înțeles, dar transpus într-o formulă pozitivă, îl are și proverbul „Adună la tinerețe ca să ai la bătrânețe”.

Plouă-n mai, mâncăm mălai.

Zicala provine, probabil, din superstițiile românești, bazate pe experiența de viață. Înțelesul ei este că e important să plouă atunci când trebuie. La fel și în cazul deciziilor financiare, acestea trebuie luate atunci când este momentul unei astfel de decizii, bazate pe o analiză temeinică a întregului context personal.

Plouă-n mai, mâncăm mălai.

Zicala provine, probabil, din superstițiile românești, bazate pe experiența de viață. Înțelesul ei este că e important să plouă atunci când trebuie. La fel și în cazul deciziilor financiare, acestea trebuie luate atunci când este momentul unei astfel de decizii, bazate pe o analiză temeinică a întregului context personal.

Popa nu predică de două ori pentru o babă surdă.

Proverbul acesta este posibil să fi apărut tot ca urmare a unor constatări din viața reală. Înțelesul său ne indică că este bine să fim întotdeauna atenți la ceea ce ni se spune, existând posibilitatea ca a doua oară să nu ni se mai repete. Lecția financiară pe care o putem trage de aici este tot legată de atenție – atenție față de ceea ce ne prezintă vânzătorul unui produs, serviciu sau instrument financiar, atenție înainte de a semna față de ceea ce este prevăzut în contractul de servicii financiare.

S-a înţărcat Joiana!

Această expresie populară înseamnă că s-a terminat cu risipa financiară și provine dintr-un obicei țărănesc de a numi vacile născute joia – Joiana. Vacile care au vițel alăptează vițelul dar sunt și mulse, pentru consumul de lapte, familia fiind astfel îndestulată și chiar făcându-se risipă. Dar când vițelul este înțărcat este o perioadă în care vaca nu mai dă lapte și astfel familia este lipsită de acest aliment, rămânându-le doar „răbdările prăjite”! La rândul ei, această a doua expresie populară înseamnă sărăcie, a nu avea ce mânca, făcând haz de necaz față de cineva care rabdă de foame și are „răbdări” suficiente pe care le poate prăji…