Ce înseamnă inflația?
Din punct de vedere economic, inflația este un indicator important care relevă evoluția economiei unei țări, acest indicator fiind atent și constant monitorizat de banca centrală a țării respective. În România, acest rol revine BNR și în țările europene care au ca monedă euro, rolul revine Băncii Centrale Europene, în strânsă colaborare cu băncile centrale ale statelor membre.
Economia de piață presupune mecanisme de funcționare complexe în care statul intervine foarte puțin, ciclurile economice având în mod natural perioade de creștere, de stagnare și de scădere (recesiune). Într-un ecosistem economomic prețurile bunurilor și serviciilor fluctuează, fiind influențate de diferiți factori, aceste fluctuații fiind generalizate în anumite situații. Creșterea generalizată a prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale (cele două fiind simultane) sunt condițiile inflației.
Cu alte cuvinte, atunci când inflația crește, de fapt cresc prețurile bunurilor și serviciilor și puterea noastră de cumpărare scade – adică ce ieri cumpărai cu 100 de lei nu mai poți cumpăra azi pentru că această „cumpărare” este mai scumpă. De exemplu, dacă avem 100 lei și o inflație de 10%, în mod real (suma de bani transformată în cumpărare reală de bunuri și servicii) avem 90 lei, cei 10% reprezentând pierderea valorii banilor. În acest context, observăm că inflația este un fenomen care conduce la scăderea nivelului de trai.
Într-o economie, inflația se poate manifesta sub diferite forme – de la inflație ușoară la hiperinflație. Se spune că o inflație scăzută sau ușoară de până în 2% stimulează cererea de produse și servicii, fiind benefică și stimulând creșterea economică (băncile centrale își propun ca ținte pentru inflație valori de aproximativ 2%).