Ce înseamnă „volatilitate”?

Prețul oricărui instrument financiar listat la bursă fluctuează permanent pe perioada în care bursa este deschisă. Dacă prețul variază mai mult decât într-o perioadă de timp similară (trecută sau estimată pentru viitor) se spune despre acel activ financiar că are o volatilitate mai ridicată. Volatilitatea financiară (vezi Investopedia) poate fi definită ca fiind o măsură statistică a dispersiei randamentelor pentru un anumit activ financiar. În termeni financiari simpli, volatilitatea este determinată de intervalul de timp în care se manifestă și de fluctuațiile înregistrate, instrumentul financiar considerat a fi „volatil” fiind acela a cărui valoare se modifică semnificativ într-un timp scurt.

Eugene Fama, laureat al Premiului Nobel pentru economie, în lucrarea sa Teoria pieței eficiente afirma că prețurile acțiunilor reflectă toate informațiile disponibile la un moment dat pentru investitori. Volatilitatea piețelor financiare este direct legată de risc sau incertitudine, astfel că investitorii care tranzacționează instrumentele financiare în perioade în care volatilitatea piețelor financiare este ridicată sunt tenanți să vândă sau cumpere instrumente financiare, fiind influențați de informațiile disponibile, de factori psihologici ș.a. Din această cauză, variația prețurilor instrumentelor financiare nu urmează o tendință clară în perioade de volatilitate, ci arăta mai mult ca un „roller-coaster”. Volatilitatea este influențată de factori precum politicile monetare sau fiscale, evenimentele neprevăzute (război, pandemie), sau alte evenimente care ar putea alimenta teama sau optimismul investitorilor.

În funcție de cum este măsurată, volatilitatea unui instrument financiar poate fi istorică (sunt luate în considerare valorile trecute ale instrumentelor financiare) sau implicită (reflectă așteptările viitoare ale investitorilor legate de fluctuațiile de preț). Volatilitatea istorică se poate calcula, fiind bazată pe serii de date efective, dar cea implicită este doar estimată.

Deși poate fi percepută negativ, pentru investitori volatilitatea oferă și oportunități, permițându-le acestora să profite de schimbările (fluctuațiile) prețurilor. Atunci când prețul instrumentelor financiare scade și este sub valoarea corectă a acestora, investitorii pot profita să cumpere active subevaluate. Pe de altă parte, atunci când într-un val de optimism prețul crește peste valoarea corectă, investitorii pot vinde activele și să își reorienteze banii către alte oportunități. Un investitor care dorește să se protejeze financiar nu trebuie să reacționeze emoțional la orice modificare (bruscă) a piețelor. O metodă clasică de protecție este cea a diversificării portofoliul investițional.