Galeria personalităților financiare

1. Warren Buffett

Titlu: CEO, Berkshire Hathaway, SUA

Warren Buffett, CEO-ul Berkshire Hathaway, a cumpărat primele sale acțiuni la 11 ani și în mod constant a continuat să acumuleze avere, printr-un talent aproape de clarvăzător în a face pariuri inteligente și pe termen lung în favoarea unor companii precum Coca-Cola și American Express. În 2008, Buffett a devenit cel mai bogat om din lume cu o avere netă estimată de 62 de miliarde de dolari. În prezent, averea sa a ajuns la o valoare totală cumulată de peste 105 miliarde de dolari. Scrisorile sale către acționari trebuie citite în mod obligatoriu de investitorii care doresc să-i cunoască înțelepciunea și să se inspire. Compania sa a crescut exponențial din 1964, când a preluat conducerea ascesteia: 1.000 de dolari investiți în acțiunile Berkshire Hathaway la vremea aceea valoarează astăzi peste 10 milioane de dolari.

Warren Buffett rămâne unul dintre titanii lumii afacerilor, cea mai mare achiziție pe care acesta a realizat-o fiind în august 2015, în valoare de 37,2 miliarde de dolari, a producătorului de piulițe și șuruburi Precision Castparts.

Buffett este prieten cu cofondatorul Microsoft, Bill Gates, cu care a colaborat la proiectul Giving Pledge, proiect ce reprezintă un angajament al miliardarilor lumii de a dona cel puțin 50% din averea lor în scop caritabil. Până în 2016, Buffett donase peste 21,5 miliarde de dolari.

2. Janet Yellen

Titlu: Secretarul Trezoreriei SUA în prezent,  Președinte al Consiliului Guvernatorilor Rezervei Federale SUA

În calitate de șef al Rezervei Federale, Janet Yellen a fost prima femeie care a ocupat acest post și îngerul păzitor al economiei americane în perioada 2014 – 2018. Yellen a fost unul dintre cei mai de succes președinți ai Sistemului Rezervei Federale din perspectiva piețelor muncii.

În timpul mandatului său, rata șomajului a scăzut de la 6,7% la 4,1%, cea mai scăzută din ultimii 17 ani. Comparativ cu mandatele tuturor celorlalți președinți, în timpul mandatului său, pentru prima dată economia a creat locuri de muncă în fiecare lună. Yellen și-a încheiat mandatul cu cea mai scăzută rată a șomajului din istoria modernă a Sistemului Rezervei Federale (Fed), respectiv din 1970.  Mai mult decât atât, luând în considerare rata șomajului la începutul și sfârșitul mandatului, în timpul mandatului ei, rata șomajului din SUA a scăzut mai mult decât în timpul mandatului oricărui alt președinte din istoria modernă. A scăzut cu 2,6 puncte procentuale, recordul maxim de la al doilea război mondial până în prezent.

Yellen a avut în egală măsură și o carieră academică remarcabilă, aceasta fiind concentrată în mare parte pe analiza mecanismelor șomajului și a piețelor muncii, politici monetare și fiscale și comerț internațional.

3. Jiang Jianqing

Titlu: Președinte și CEO, Banca Industrială și Comercială din China, China

Jiang Jianqing a fost director executiv și ulterior, președinte al Băncii Industriale și Comerciale a Chinei timp de 16 ani consecutiv, din 2000 până în 2016, cea mai mare bancă comercială din lume, cu active de 3,5 trilioane de dolari. În timpul Revoluției Culturale Chineze, înainte de a începe cariera profesională în domeniul financiar, a muncit în ferme și mine de cărbune. Când a preluat funcția de director executiv, în anul 2000, banca era aproape în insolvență. În schimb, în 2016 ajunsese să genereze un profit anual de 45 de miliarde de dolari, de peste două ori mai mult decât JPMorgan Chase, cel mai mare creditor comercial din SUA.

Din 2002, Jiang a fost de asemenea membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist – cel mai important organism de conducere politică a țării.

Dr. Jiang Jianqing este recunoscut la nivel internațional ca unul dintre cei mai influenți lideri internaționali din comunitatea financiară globală. Mulți ani a fost membru al Consiliului de Administrație al Conferinței Monetare Internaționale (IMC), membru al Consiliului de Administrație al Institutului de Finanțe Internaționale (IIF), membru al Comitetului Consultativ Internațional al Autorității Monetare din Singapore și președinte al Asociației Bancare din China. În 2014 a devenit primul bancher chinez care a ocupat funcția de co-președinte al Forului Economic Mondial anual din Davos, Elveția.

4. Abigail Johnson

Titlu: CEO, Fidelity, SUA

La sfârșitul anului 2014, Abigail Johnson i-a succedat tatălui ei, Edward, în funcția de CEO al Fidelity, a doua cea mai mare companie de fonduri mutuale din SUA, care gestionează active de peste 5,2 trilioane de dolari.

Johnson este o persoană care preferă să nu iasă în evidență, chiar dacă a fost pregătită să preia compania de la o vârstă fragedă. A început să lucreze la companie din timpul liceului și s-a alăturat oficial Fidelity, ca analist, în 1988. Din 2016, Johnson a ocupat ambele funcții, președinte și CEO al Fidelity, fiind responsabilă pentru conturile de pensie a milioane de americani.  Prin participația sa de aproximativ 24% din companie, Johnson deține o avere personală impresionantă de 18,5 miliarde de dolari, ceea ce o face una dintre cele mai bogate femei din lume. În 2016, ea a fost menționată de Forbes drept cea mai bogată persoană din cele mai mari 50 de orașe ale Americii și în 2020 s-a clasat pe locul 9 în topul celor mai puternice femei.

5. Larry Fink

Titlu: Fondator și CEO, BlackRock, SUA

Larry Fink este fondator și CEO al BlackRock, cea mai mare firmă de administrare a activelor din lume, și în consecință o persoană foarte responsabilă pentru bunăstarea economică a SUA.

Și-a început cariera profesională la banca de investiții First Boston din New York, devenind un nume de referință pe Wall Street. După ce a fost nevoit să plece de la First Boston Bank, după ce departamentul pe care îl conducea a pierdut 100 de milioane de dolari, a fondat BlackRock în 1988. În scurt timp, BlackRock a devenit una dintre cele mari firme de administrare a banilor din țară.

Fink este descris ca un maestru al analizei riscurilor și unul dintre cei mai pricepuți lideri în finanțe. Expertiza sa și sistemul de management al riscului de ultimă generație al companiei au făcut din BlackRock un consultant foarte căutat și apreciat în timpul crizei financiare, atât de către băncile de top, cât și de către guvernul american, pentru evaluarea și administrarea activelor cu risc (toxice).

În prezent, compania lui Fink supraveghează active în valoare de 4,5 miliarde de dolari, o mare parte dintre acestea fiind economiile constituite ca fonduri de pensie ale cetățeanului american mediu.

6. Jamie Dimon

Titlu: Președinte și CEO, JPMorgan Chase, SUA

De peste 15 ani, Dimon conduce JPMorgan Chase, cea mai mare bancă comercială din SUA cu active de 2,6 trilioane de dolari. În timpul mandatului său, JPMorgan Chase a devenit una dintre cele mai respectate voci din domeniul finanțelor. De asemenea, performanța sa a făcut ca acesta să fie și unul dintre puținii directori generali de bănci care a devenit miliardar.

Dimon a devenit celebru pe Wall Street după criza financiară. Nicio bancă importantă nu a rezistat colapsului, precum a făcut-o JPMorgan sub îndrumarea lui Dimon, acesta fiind apreciat în mod deosebit pentru rezultatele companiei și pentru abilitatea de a face profit pe fondul crizei. Reputația sa a suferit o lovitură în 2012 din cauza unei pierderi de peste 6 miliarde de dolari (scandalul de tranzacționare London Whale), care s-a soldat cu amenzi dure și o serie de procese, unele aflate încă în curs. Chiar și în aceste condiții,  JPMorgan a rămas excepțional de profitabilă, raportând câștiguri record de 21,8 miliarde USD în 2014.

7. Mario Draghi

Titlu: Președinte al Băncii Centrale Europene, Italia

În calitate de președinte al Băncii Centrale Europene în perioada 2011-2019, Mario Draghi a contribuit în mod determninant la ieșirea din recesiune a zonei euro (19 țări). În 2016 a lansat un program masiv de stimulare financiară prin obligațiuni guvernamentale ale țărilor din zona euro în valoare de 64,2 miliarde de dolari lunar.

Draghi, veteran al Goldman Sachs și fost guvernator al Băncii Italiei, a jucat, de asemenea, un rol esențial în prevenirea răspândirii unei crize financiare generată de economia aflată în dificultate a Greciei, care a continuat să se situeze în pragul insolvenței, în ciuda a trei salvări financiare realizate prin intervenția BCE, FMI și Comisia Europeană pe parcursul a cinci ani. Pachetul de reducere a datoriilor aprobat în august 2015, în valoare de 95 de miliarde de dolari, a contribuit la prevenirea ieșirii din zona euro a Greciei.

În 2021, Mario Draghi a fost numit prim-ministru al Italiei.

8. Michael Bloomberg

Titlu: CEO, Bloomberg LP, SUA

Michael Bloomberg este proprietarul majoritar și co-fondatorul Bloomberg LP, gigantul de informații financiare, software și media, pe care l-a fondat în 1981. Timp de 20 ani Bloomberg a fost președintele și CEO-ul de succes al companiei. Urmare a acestui fapt, în 2020, Forbes l-a clasat pe locul al douăzecilea cea mai bogată persoană din lume, cu o avere netă estimată la 59 de miliarde de dolari. De când a semnat The Giving Pledge, Bloomberg a donat 8,2 miliarde de dolari pentru cauze filantropice.

Bloomeberg a câștigat 3 mandate consecutive de primar al orașului New York, promovând un stil de conducere de tip tehnocrat. În calitate de primar al New York-ului, Bloomberg a înființat școli publice, a reconstruit infrastructura urbană și a sprijinit politicile de control al armelor, inițiativele de sănătate publică și protecția mediului.

9. Steve Schwarzman

Titlu: Fondator și CEO, Blackstone Group, SUA

Steve Schwarzman este regele inegalabil al capitalului privat, cu o avere de 11 miliarde de dolari, avere care include case grandioase în Manhattan, Hamptons, Jamaica și Saint-Tropez. Firma sa specializată în fuziuni și achiziții, Blackstone Group, este cea mai mare de acest gen din lume, cu active de 334 miliarde de dolari în administrare și a finalizat unele dintre achizițiile cu cel mai ridicat profit din industrie.

Achiziția lanțului hotelier Hilton în 2007, cu 26 de miliarde de dolari, a fost considerată de către unii ca fiind cea mai profitabilă achiziție din toate timpurile, Blackstone devenind cel mai mare proprietar de bunuri imobiliare din lume. Blackstone a crescut de aproape patru ori din 2007 până în prezent.

10. Carl Icahn

Titlu: Fondator, Icahn Enterprises, SUA

Carl Icahn este fondatorul și acționarul majoritar al Icahn Capital Management. Este promotorul strategiei de tip „investitor activ”, specialist reputat în fonduri speculative (hedge). Icahn cumpără pachete mari de acțiuni ale unor companii despre care crede că își vor crește valoarea prin schimbări aduse politicii corporative și apoi presează managementul acestor companii să facă schimbările necesare, rezultatele obținute fiind cel mai adesea în beneficiul acționarilor. El a fost unul dintre primii acționari activiști și este creditat pentru faptul că a făcut ca această strategie de investiții să devină un element caracteristic al fondurilor speculative.

Potrivit unui articol al Reuters, este binecunoscută abordarea Icahn de a „cumpăra pachete mari de acțiuni în companii și în a face ulterior eforturi pentru schimbarea strategiei managementului”. Astfel, Reuters a dezvăluit cum Icahn și-a vândut acțiunile eBay pentru acțiuni PayPal și a exercitat astfel presiune pentru a determina pe eBay să renunțe la achiziția PayPal. Strategia a funcționat. Un alt exemplu în acest sens sunt acțiunile Apple: atunci când Icahn a dezvăluit – pe Twitter – că are o participație în companie în valoare de peste 1 miliard de dolari, acțiunile Apple au crescut imediat, după ce mai înainte cu un an de zile erau în scădere.

11. Ray Dalio

Titlu: Fondator, Bridgewater Associates, SUA

Fondul speculativ (hedge) al lui Dalio, Bridgewater Associates, este cel mai mare din lume, gestionând un portofoliu de aproape 160 de miliarde de dolari, iar fondul personal al lui Dalio însuși valorează cel puțin 11 miliarde de dolari. De când a fost inclus în 2012, de revista Time, pe lista cu cei mai influenți oameni din lume, „secretele sale de investiții” au devenit extrem de râvnite.

În anul 2015 le-a împărtășit într-o manieră neortodoxă pentru un fondator de tip hedge: într-un videoclip de 30 de minute pe YouTube, care a fost urmărit de mai bine de 2 milioane de ori. De asemenea, manualul său auto-publicat de 123 de pagini, cu privire la principiile sale de gestionare a banilor și de conducere, este văzut oarecum ca o biblie în lumea investițiilor. Dalio a adoptat întotdeauna o viziune mai radicală în ceea ce privește managementul, considerând că tot ceea ce face el și fondul său trebuie să fie complet transparent pentru angajați. Această abordare a funcționat cu succes: Bridgewater, deși uneori privit ca un „cult”, este unul dintre cele mai râvnite locuri de muncă de pe Wall Street.

Dalio a explicat de asemenea care sunt factorii care contribuie în mare parte la succesul său: își amintește în mod constant faptul că istoria se repetă și ține evidența deciziilor pe care le-a luat de-a lungul timpului și care nu au funcționat.

Dalio este considerat unul dintre cei mai mari inovatori din lumea financiară, fiind cel care a popularizat multe practici care au ajuns să fie utilizate în mod obișnuit, cum ar fi paritatea de risc sau gestionarea obligațiunilor la nivel global, indexate cu coeficientul de inflație.

12. Yngve Slyngstad

Titlu: CEO, Norges Bank Investment Management, Norvegia

Yngve Slyngstad a condus timp de 12 ani (2007 – 2019) Norges Bank Investment Management (Fondul de pensii guvernamental din Norvegia), cel mai mare fond suveran din lume, cel mai puternic investitor la nivel mondial, în prezent cu active în valoare de peste 1 trilion de dolari. Slyngstad, CEO-ul care deține patru diplome de master, a crezut cu fermitate în strategia de investiții a fondului structurată astfel: investiții de aproximativ 60% în acțiuni, 35% în instrumente financiare fixe și 5% în imobiliare. Între timp strategia s-a mai diversificat, fondul implicându-se și în piața globală de infrastructură, o piață imensă cu o valoare estimată de 20 trilioane de dolari.

Yngve Slyngstad se numără printre cei mai influenți oameni din lume. Fondul deține aproximativ 1,3% din toate acțiunile listate la nivel mondial și este de asemenea cunoscut pentru poziționările în spiritul „principiilor umanitare” (companii cunoscute precum Wal-Mart, Boeing și Lockheed Martin, dar și altele, sunt excluse din portofoliul fondului pentru încălcarea „principiilor umanitare”, deși fondul a păstrat participații în bănci rusești și companii petroliere precum Gazprom, chiar și în ciuda existenței sancțiunilor occidentale).

13. Lloyd Blankfein

Titlu: CEO, Goldman Sachs, SUA

În calitate de CEO al Goldman Sachs din anul 2006 până în anul 2018, Lloyd Blankfein a supravegheat activele companiei în valoare totală de 880 miliarde USD. Goldman este una dintre cele mai puternice bănci de pe Wall Street, clasându-se în primele două (alături de rivala JP Morgan).

Aproape imediat după ce Blankfein a preluat conducerea companiei, criza financiară din 2007-2008 a lovit industria bancară. Rolul său în gestionarea crizei a fost și lăudat și criticat pe scară largă de instituțiile media, Blankfein devenind o persoană publică. După ce Rezerva Federală a implementat politici monetare conciliante, iar Trezoreria SUA a salvat compania, Blankfein a profitat de ratele scăzute ale dobânzilor pentru a submina concurența altor bănci de investiții și a adus Goldman Sachs în poziția de a doua cea mai mare bancă de investiții din SUA.

Blankfein a fost nominalizat de revista Time de două ori ca fiind unul dintre cei mai influenți oameni din lume și a câștigat premiul Financial Times Persoana Anului în 2009.

Cu o avere netă personală în valoare de 1,1 miliarde de dolari, Blankfein a devenit oficial miliardar în vara anului 2015. Cea mai mare parte a averii sale este legată de acțiunile Goldman, dar deține, de asemenea, un număr semnificativ de proprietăți imobiliare.

14. Ding Xuedong

Titlu: Președinte și CEO, China Investment Corporation, China

Ding Xuedong este președintele și fost CEO al China Investment Corporation, cel mai mare fond suveran al țării, cel de-al patrulea fond suveran din lume care gestionează active în valoare de aproximativ 800 de miliarde de dolari. Fondul, înființat în 2007, supraveghează participațiile valutare externe ale Chinei. CIC s-a dezvoltat în țări de pe tot globul, precum Canada, Rusia și Australia. Pe lângă administrarea CIC, Ding a ocupat și funcția de președinte al China International Capital Corp, o bancă imensă de investiții.

Influența sa rivalizează cu cea a președintelui fondator al CIC, Lou Jiwei, care a plecat la începutul lui 2013 pentru a conduce Ministerul de Finanțe.

Ding Xuedong este membru al Comitetului Central al Partidului și se bucură de „încredere venită de la vârf”, fiind considerat un consilier apreciat de președintele Chinei, Xi Jinping. În consecință, deține concomitent două poziții importante, președinte al CIC și CICC, fapt care în alte sisteme socio-economice ar fi fost văzut ca un conflict de interese.

15. George Soros

Titlu: Președinte, Soros Fund Management și Open Society Foundations, SUA

Născut la Budapesta, George Soros a trăit sub ocupația nazistă din Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, înainte de a fugi în Anglia, ulterior stabilindu-se în SUA. Supranumit „omul care a spart banca Angliei”, Soros este cunoscut în lumea finanțelor pentru Quantum Fund, un fond speculativ pe care l-a lansat în 1973 în cadrul companiei sale de gestionare a fondurilor, Soros. În 1992, Soros a utilizat o strategie de tip „short position” (vinde scump și răscumpără ieftin) de mare amploare în raport cu lira britanică, o mișcare foarte riscantă, dar care a adus fondului un câștig de 1 miliard de dolari într-o singură zi, solidificând locul lui Soros în finanțe. Quantum Fund a generat, de asemenea, randamente anuale de peste 30% sub conducerea lui Soros, ceea ce îl face unul dintre cele mai de succes fonduri speculative din toate timpurile.

Astăzi, Soros, care are o valoare personală netă de cel puțin 23,3 miliarde de dolari, rămâne președinte al Soros Fund Management, care gestionează active de peste 25 de miliarde de dolari. El este, de asemenea, președintele Open Society, o organizație pe care a fondat-o în 1979 și care funcționează ca o rețea de fundații și parteneri pe tot globul, care promovează valorile societății deschise și drepturilor omului.

16. Michael Corbat

Titlu: CEO, Citigroup, SUA

Este posibil ca Michael Corbat să nu aibă aceeași efervescență sau notorietate ca alți CEO din domeniul financiar, dar contribuția sa profesională nu este mai puțin semnificativă. Poate tocmai de aceea, pentru că a fost un lider constant, șeful celui de-al doilea angajator privat al orașului New York a fost recompensat cu o primă în valoare de 1 milion de dolari în 2018 și a fost inlcus de președintele Citigroup în conferința din august 2019, pentru a discuta despre încrederea consumatorilor și despre piețe, în contextul unei scăderi a acțiunilor pe bursă cu 800 de puncte. Sub conducerea lui Corbat, Citibank a devenit cel mai mare creditor pentru locuințe accesibile din țară, numai proiectele finanțate începând din 2006 în New York depășind 6 miliarde de dolari.

Corbat a adoptat poziții politice, publice, pentru a reflecta valorile băncii, cum ar fi condamnarea unui miting privind supremația albilor la Charlottesville, Virginia sau dezvăluirea și dezaprobarea diferențelor existente între femei și bărbați în ceea ce privește remunerarea muncii.

În februarie 2021, Michael Corbat s-a retras după 37 de ani petrecuți alături de Citi, dintre care 8 ani în calitate de CEO.

17. Keith Mestrich

Titlu: Președinte și CEO, Amalgamated Bank, SUA

Banca Amalgamată a fost fondată de sindicatul muncitorilor din industria textilă în 1923 și este instituția financiară preferată a Partidului Democrat. A fost prima bancă de acest gen din New York și, timp de mulți ani, cea mai mare bancă deținută de sindicate naționale, sindicate care păstrează în continuare o cotă de proprietate semnificativă.

Keith Mestrich este un director bancar de centru stânga care promovează rolul instituțiilor financiare cu principii politice de centru stânga ca parteneri pentru implementarea inițiativelor politice de stânga.

Mestrich a fost numit CEO în 2014 și a avut un rol extrem de important în a ajuta banca să redevină profitabilă, după criza financiară din 2008. Sub conducerea sa, banca a raportat 24 de profituri trimestriale consecutive și și-a extins prezența teritorială prin achiziția a New Resource Bank din San Francisco, achiziție în valoare de 364 milioane de dolari, și deschiderea de noi birouri teritoriale în Boston. Planurile de a intra pe piața din Los Angeles au fost amânate de pandemie.

Dar cea mai importantă realizare o reprezintă listarea pe bursă (Nasdaq) din  2018, când a reușit să atragă 104 milioane de dolari prin vânzarea a 6,7 milioane de acțiuni. Accesul la capital a ajutat Amalgamated să crească și să își asume probleme politice, precum creșterea salariului minim la 15 dolari/oră.

18. David Solomon

Titlu: Președinte și CEO, Goldman Sachs, SUA

David Solomon este președinte, CEO și membru al Consiliului de administrație al The Goldman Sachs Group Inc. David Solomon a preluat funcția de președinte și CEO al Goldman Sachs Group Inc. în octombrie 2018, la aproape două decenii de la intrarea în companie ca partener, în 1999.

Anterior, a fost președinte și director de operațiuni și înainte de aceasta, a fost director adjunct al diviziei de investiții bancare din 2006 până în 2016. Înainte de aceasta, dl Solomon a fost director general al grupului pe segmentul finanțare, care include toate piețele de capital și produse derivate pentru clienții corporativi ai firmei.

Sub Solomon, acțiunile Goldman au crescut cu aproximativ 80% și au atins recent un maxim istoric, beneficiind de un boom fără precedent în timpul pandemiei de coronavirus. Cu toate acestea, sunt încă în urmă față de acțiunile JPMorgan Chase și Morgan Stanley, care au o cotație mai bună pe bursă.

David Solomon este cunoscut de asemenea ca bancherul care produce, în mod recreațional, muzică electronică de dans (EDM). A cântat în cluburi de noapte și festivaluri de muzică din New York, Miami și Bahamas, iar în iunie 2018 și-a lansat single-ul de debut, „Don’t Stop”, cu o versiune extinsă pe Spotify.

19. Ajay Banga

Titlu: Președinte și CEO, Mastercard, SUA

Ajaypal Singh Banga a fost președinte și director executiv (CEO) al companiei Mastercard din iulie 2010 până la 31 decembrie 2020. A condus una dintre cele mai admirate companii din lume, fiind numit cel mai înalt executiv minoritar din lume. Nativ din India, Banga a devenit cetățean american în 2007, a preluat conducerea companiei imediat după criza financiară din 2008 – 2009 și a reușit să tripleze veniturile procesatorului de plăți în timpul mandatului său, în timp ce cumpărăturile online via Mastercard au căpătat proeminență în întreaga lume.

Banga este fostul președinte al Consiliului de Afaceri SUA – India (USIBC), reprezentând peste 300 dintre cele mai mari companii internaționale care investesc în India și președinte al Camerei Internaționale de Comerț. El este, de asemenea, membru al consiliului de administrație al companiei Dow Chemical; membru al Consiliului pentru Relații Externe și membru al Consiliului de Afaceri Internațional al Forumului Economic Mondial.

20. Daniel Loeb

Titlu: Fondator și CEO, Third Point, SUA

Daniel Loeb este fondatorul și CEO-ul Third Point, un fond speculativ cu sediul în New York, cu active de 14,8 miliarde USD.

Revista New York a remarcat că „strategia preferată” a lui Loeb este să cumpere companii cu probleme, să înlocuiască managementul ineficient și să readucă companiile la profitabilitate, ceea ce „este cheia succesului său”. Loeb a fost descris în 2014 ca fiind unul dintre cei mai de succes investitori de tip activist.

Pe lângă faptul că oferă consultanță în mod neoficial, din culise, pentru numeroase companii, Daniel a făcut parte din cinci consilii de administrație ale unor companiilor cotate la bursă, precum: Ligand Pharmaceuticals; POGO Producing Co.; Massey Energy; Yahoo! și Sotheby’s.

Daniel Loeb este totodată un binecunoscut filantropist care promovează drepturile individuale ale omului și luptă împotriva inegalității și discriminării, promotorul și susținătorul politicilor care conduc la creșterea accesului la educație de calitate și la crearea de oportunități economice pentru toți oamenii. În octombrie 2020, a primit din partea Institutului Manhattan premiul Alexander Hamilton pentru implicarea sa în acțiuni civice și activități de natură filantropică.

21. James Gorman

Titlu: Președinte și CEO, Morgan Stanley, SUA

James P. Gorman este președinte și director executiv (CEO) al Morgan Stanley. Domnul Gorman a devenit CEO în ianuarie 2010 și președinte în ianuarie 2012. Anterior a fost co-președinte al Morgan Stanley. S-a alăturat companiei în februarie 2006, în calitate de președinte și director de operațiuni al Global Wealth Management Group.

În 2009, a ajutat la crearea celei mai mari platforme de gestionare a activelor la nivel global, când a condus fuziunea și integrarea afacerii de gestionare a activelor Morgan Stanley cu afacerea Smith Barney a Citi. Morgan Stanley este lider global în managementul activelor, cu peste 16.000 de consilieri financiari și o valoare a activelor clienților de 1,8 trilioane de dolari.

În ceea ce privește activitățile sale civice, dl Gorman este director al Consiliului pentru Relații Externe, co-președinte al Consiliului de Supraveghetori al Școlii de Afaceri Columbia; este membru al Autorității Monetare din Singapore International Advisory Panel, membru al structurilor Consiliul de Afaceri, Masa Rotundă de Afaceri și Consiliul de administrație ale Institutului de Finanțe Internaționale. A fost de asemenea președinte al Consiliului Consultativ Federal al Consiliului Rezervei Federale din SUA, co-președinte al Parteneriatului pentru New York City, președinte al consiliului de administrație al Asociației Industriei și Piețelor Financiare a Valorilor Mobiliare și co-președinte al Comitetului de afaceri al Muzeul Metropolitan de Artă.

22. Charles Scharf

Titlu: CEO, Wells Fargo, SUA

Un veteran al serviciilor financiare cu peste 25 de ani de experiență în roluri de conducere în industria bancară și a plăților, Charles Scharh a fost CEO al Bank of New York Mellon din iulie 2017 până în octombrie 2019 și președinte al consiliului său din ianuarie 2018 până în octombrie 2018. De asemenea, a fost CEO și director al Visa Inc. din noiembrie 2012 până în decembrie 2016 și este director independent în consiliul de administrație Microsoft din 2014.

În timpul mandatului său la Bank of New York Mellon, Charles a demonstrat o expertiză solidă în inițierea și conducerea schimbărilor,  în consolidarea riscului operațional și obținerea rezultatelor, favorizând inovarea și adaptarea într-un context digital cu evoluție extrem de rapidă.

În calitate de CEO al Visa, a transformat firma într-o companie de comerț digital bazată pe tehnologie, prin parteneriatul cu companiile de tehnologie de top din lume. A implementat tehnologii noi pentru îmbunătățirea securității sistemului de plăți și a dezvoltat noi instrumente de plată digitale.

În prezent, Charlie Scharf, CEO-ul celei de-a treia bănci ca mărime din America, conduce o bancă enormă,  cu peste 260.000 de angajați și aproximativ 70 de milioane de clienți, ajutând-o să treacă prin cea mai tumultuoasă perioadă din existența de aproape 170 ani.

23. Stacey Cunningham

Titlu: Președinte, New York Stock Exchange, USA

O voce puternică într-o industrie dominată de bărbați, Stacey Cunningham este bancher și este al 67-lea președinte al Bursei de Valori din New York (NYSE). Ea este a doua femeie președinte a NYSE, dar prima care deține conducerea deplină a bursei.

Din 2007 până în 2011, Cunningham a lucrat la bursa Nasdaq, mai întâi ca director al piețelor de capital și apoi în funcția de șef de vânzări pentru serviciile de tranzacționare din SUA. Cunningham s-a alăturat NYSE în 2012 și a devenit directorul operațional al bursei în 2015.

Pe 22 mai 2018, la vârsta de 43 de ani, Cunningham a fost numită al 67-lea președinte al NYSE, preluând funcția de la Thomas Farley. Într-un interviu, Cunningham a spus că s-a descurcat lucrând în medii dominate în mod tradițional de bărbați – cum ar fi bursele de valori sau școala de inginerie – neavând niciodată vreo îndoială cu privire la dacă a fost sau nu în locul potrivit.

De la numirea ei, Cunningham a jucat un rol esențial în modernizarea operațiunilor de tranzacționare ale NYSE. Ea a condus lansarea și implementarea Pillar, o tehnologie modernă care conectează toate piețele bursei. De asemenea, a contribuit semnificativ la facilitarea accesului companiilor pe piața bursieră.

24. Adena Friedman

Titlu: Președinte și CEO, Nasdaq, SUA

Adena Friedman a devenit președinte și CEO al Nasdaq la 1 ianuarie 2017 și este membru al Consiliului de administrație. Ea este prima femeie care a condus o piață bursieră globală. Forbes a nominalizat-o în mod repetat pe Friedman drept una dintre cele mai puternice femei din lume.

Adena Friedman are o expertiză de peste 20 de ani în domeniu și este cea care a modelat în mod semnificativ transformarea Nasdaq într-o companie globală de top, furnizor global de soluții tehnologice și bursiere, cu operațiuni pe șase continente. Înainte de a fi numită CEO, Adena a ocupat funcția de Președinte și Director de operații, fiind responsabilă cu supravegherea tuturor segmentelor de afaceri ale companiei, cu accent pe stimularea eficienței, dezvoltarea produselor, creșterea și extinderea acesteia.

Ea s-a alăturat din nou la Nasdaq în 2014, după ce a fost director financiar și director general al The Carlyle Group din martie 2011 până în iunie 2014, unde a jucat un rol esențial în listarea companiei pe bursă, în mai 2012.

Înainte de Carlyle, timp de peste un deceniu, Adena a fost un membru cheie al echipei de management a Nasdaq, deținând o varietate de roluri, inclusiv șef al diviziei dezvoltare produse privind managementul datelor, șef al strategiei de dezvoltare corporativă și director financiar. Adena Friedman a coordonat strategia de dezvoltare a Nasdaq, supraveghend achizițiile INET, OMX, Philadelphia și Boston Exchanges.

25. Stephen Squeri

Titlu: Președinte și CEO, American Express, SUA

Stephen Squeri este președinte și CEO de la începutul anului 2018 al companiei American Express, lider la nivel mondial în domeniul plăților și una dintre cele mai respectate companii din lume, De când a fost numit în acest rol, în februarie 2018, Steve a promovat o cultură organizațională axată pe sprijinirea clienților și devoltarea comunităților și a transformat modelul de business al companiei, concentrându-se pe o strategie de creștere durabilă, pe termen lung.

În rolul său anterior de vicepreședinte (din 2015), Squeri a integrat divizii distincte de business în Grupul de servicii comerciale globale al companiei, grup care în prezent reprezintă peste 40% din structura și veniturile companiei.

Sub conducerea sa, American Express a lansat instrumente inovatoare privind plățile, instrumente de management financiar atractive atât pentru consumatorii persoane fizice, cât și pentru mediul de afaceri, a extins și a dezvoltat parteneriate strategice, a îmbunătățit capacitățile digitale. Cu alte cuvinte, Stephen Squeri a remodelat strategia companiei pentru a stimula creșterea pe piețele internaționale. În consecință, American Express a devenit prima rețea de plăți străină care a primit licență pentru desfășurarea activității în China continentală.

26. Ellen Alemany

Titlu: Președinte și CEO, CIT Group, SUA

Ellen Alemany este președinte și CEO al CIT Group și președinte și CEO al băncii CIT, parte din grup. Ea a fost numită CEO în aprilie 2016, când a renunțat la pensionare pentru a supraveghea procesul de transformare a băncii americane aflate în dificultate.

Alemany a condus anterior Royal Bank of Scotland (RBS) Americas, structura de management care coordonează afacerile RBS în America.

Are o carieră impresionantă în domeniul financiar, peste 40 de ani în activitatea bancară, timp în care a ocupat posturi importante la Citigroup, JPMorgan Chase & Co. și Citizens Financial Group, din care s-a retras ca președinte și CEO în 2013.

Ellen Alemany, nominalizată pe lista „Cea mai puternică femeie din sectorul bancar” de American Banker, reprezintă prin activitatea și realizările sale legate de redresarea CIT un reper în ceea privește reziliența, planificarea strategică și utilizarea culturii organizaționale în procesele de transformare organizațională de succes.

27. René Jones

Titlu: Președinte și CEO, M&T Bank, SUA

M&T Bank Corporation este un holding bancar. M&T Bank operează filiale în New York, Maryland, Pennsylvania, Delaware, New Jersey, Virginia, Virginia de Vest și Districtul Columbia.

René Jones este președinte și director executiv al M&T și principala sa subsidiară bancară, M&T Bank. El a fost ales în această funcție și în Consiliul de Administrație al M&T și M&T Bank în decembrie 2017. Jones s-a alăturat M&T Bank în 1992 ca asociat executiv și a continuat să dețină o serie de poziții de conducere în cadrul diviziei de finanțe. A fost director financiar al M&T din 2005 până în 2016. A fost numit în Comitetul de management în 2005 și a fost numit vicepreședinte în 2014.

Povestea lui Jones la M&T Bank a început la vârsta de 27 de ani, când l-a cunoscut întâmplator la sala de mese pe președintele și directorul general al M&T Bank de atunci, Robert Wilmers, și căruia i-a luat locul, 27 de ani mai târziu, în decembrie 2017, când acesta a murit.  Sub conducerea lui Jones s-au realizat îmbunătățiri tehnologice majore în ultimii ani, banca înregistrând profituri de 1,9 miliarde de dolari în anul 2018. În același timp, el a păstrat și continuat  tradiția predecesorului său de a aduna săptămânal cei mai buni 15 lideri ai băncii.

Înainte de a se alătura M&T Bank, Jones a deținut numeroase poziții la The Group Inc. Și-a început cariera la biroul Ernst & Young din Boston, unde a deservit clienți dintr-o varietate de industrii, cu accent principal pe domeniul serviciilor financiare.

28. Hafize Gaye Erkan

Titlu: Președinte și membru al Consiliului de administrație, First Republic Bank, SUA

Hafize Gaye Erkan (38 ani) s-a alăturat la First Republic Bank în 2014, a devenit președinte în 2017, membru al Consiliului în 2019 și co-CEO în 2021, numire care validează contribuția ei la succesul băncii și ascensiunea meteorică. Înainte de cariera la First Republic Bank, a deținut funcția de director general și șef de strategii de grup pentru instituțiile financiare la Goldman Sachs, unde a lucrat aproape un deceniu, dezvoltând algoritmi de investiții și oferind consiliere marilor bănci și companii de asigurări din SUA.

Ca președinte și membru al consiliului de administrație la First Republic Bank, Hafize Gaye Erkan supraveghează portofoliul de investiții și depozitele și conduce operațiunile în New York și Boston. Erkan este membru al consiliului de administrație al Parteneriatului pentru New York și face parte, de asemenea, din Consiliul de Administrație al Tiffany & Co.

Născută și crescută în Turcia, Erkan a obținut o bursă la Universitatea Princeton, unde a făcut și un doctorat în matematică aplicată. Transpunerea principiilor teoretice în soluții reale a fascinat-o întotdeauna. În copilărie a compus opere și apoi le-a vândut. „Matematica și muzica merg mână în mână”, a spus ea.

29. Benjamin Franklin

Benjamin Franklin a fost unul dintre cei mai importanți, dacă nu cel mai important, părinte fondator al națiunii, care a semnat pe toate cele patru documente cheie care au contribuit la constituirea SUA: Declarația de Independență (1776), Tratatul de Alianță cu Franța (1778), Tratatul de la Paris care a stabilit pacea cu Marea Britanie și a încheiat Războiul Revoluționar (1783) și Constitutiția SUA (1787).   El a fost om de stat, autor și editor, om de știință, inventator și diplomat, toate aceste valori fiind onorate de americani.

Astfel imaginea lui Benjamin Franklin a apărut pentru prima dată în 1914 pe bancnota de 100 USD, cea mai mare bancnotă valorică în circulație în SUA astăzi, celebrând una dintre cele mai importante contribuții din istoria americană. A apărut și pe jumătatea dolarului între anii 1948 și 1963. Benjamin Franklin este unul dintre cei doi non-președinți care apar pe fața bancnotelor americane. Celălalt este Alexander Hamilton, care apare pe bancnota de 10 USD.

Poate mai puțin cunoscută, dar extrem de importantă este contribuția lui Benjamin Franklin în domeniul asigurărilor. Benjamin Franklin a fost unul dintre primii susținători ai asigurării mutuale. În 1752, Benjamin Franklin și colegii săi pompieri din Philadelphia au înființat Philadelphia Contributionship, cea mai veche companie de asigurări de proprietate, de succes, din SUA.

Franklin a propus și alte forme de asigurare, inclusiv asigurări de viață și anuități. El a recomandat crearea de asigurări pentru văduve și orfani, similare cu o pensie viajeră. Către sfârșitul vieții, a propus și asigurarea recoltelor, pe baza unei organizații similare cu Philadelphia Contributionship.

30. Adam Smith

Adam Smith (1723-1790), economist și filozof scoțian, a fost un pionier al economiei politice și o personalitate importantă în timpul Iluminismului scoțian. Smith a studiat filosofia socială la Universitatea din Glasgow și la Balliol College, Oxford, unde a fost unul dintre primii studenți care au beneficiat de burse înființate de colegul scoțian John Snell. După absolvire, a susținut o serie de prelegeri publice de succes la Universitatea din Edinburgh, ajungând astfel să colaboreze cu David Hume, unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai Iluminismului scoțian.

Cunoscut și sub numele de „părintele economiei” sau „părintele capitalismului”, Adam Smith a scris două lucrări clasice, Teoria sentimentelor morale (1759) și Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei (1776). Aceasta din urmă, adesea prescurtată ca Avuția națiunilor, este considerată opera sa magistrală și prima lucrare modernă de economie.

Prin Avuția națiunilor, Smith a pus bazele teoriei economice clasice a pieței libere. Această lucrare a ajutat la crearea economiei ca disciplină academică modernă și a furnizat una dintre cele mai bune argumentări pentru comerțul liber și capitalism.

Prin această lucrare, Smith a dezvoltat conceptul de diviziune a muncii și a expus modul în care interesul și competiția rațională pot duce la prosperitate economică, a introdus în economie teoria avantajului absolut și conceptul de „mână invizibilă” (metafora ilustrează cum, prin urmărirea propriului interes, indivizii stimulează de fapt, în mod indirect, economia). Smith consideră că, în cazul societăților capitaliste, urmărirea propriului bine contribuie la binele societății. În cadrul mecanismului pieței, guvernat de acest principiu, acțiunile cele mai eficiente și benefice vor fi și cele mai profitabile.

31. John Maynard Keynes

John Maynard Keynes (1883 – 1946) a fost numit de The Economist „cel mai faimos economist al secolului al XX-lea”, iar în 1999, revista Time l-a inclus pe Keynes printre cei mai importanți oameni ai secolului. Este considerat de mulți economiști ca fiind unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.

Principala teză susținută de Keynes este aceea că ideile microeconomice pot fi complet false în context macroeconomic. În acest sens, este celebră afirmația sa: „Pe termen foarte lung suntem toți morți.” În consecință, el recomandă în mod deosebit ca statul să se implice în evenimentele economice și să folosească măsuri fiscale și monetare în scopul temperării efectelor provocate de recesiuni și boom-uri, astfel: în perioadele de criză, economia trebuie sprijinită printr-o politică fiscală expansivă, pentru ca șomajul sa fie redus; în perioadele de creștere economică, trebuie reduse deficitele acumulate, prin economisiri crescute. Keynes a detaliat aceste idei în lucrarea sa fundamentală, Teoria generală a angajării, a dobânzii și a banilor, publicată la sfârșitul anului 1936. În timpul marii crize economice din anii 1930, Keynes a susținut utilizarea politicilor fiscale și monetare pentru a atenua efectele negative ale căderilor economice. Până la sfârșitul anilor 1930, principalele economii occidentale au început să adopte recomandările politice ale lui Keynes. În calitate de lider al delegației britanice, Keynes a participat, de asemenea, la proiectarea instituțiilor economice internaționale înființate după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Keynes este considerat și un pionier al diversificării financiare pentru că a sesizat importanța deținerii activelor cu „riscuri opuse”, deoarece după cum acesta a remarcat „este posibil ca acestea să se miște în direcții opuse atunci când există fluctuații generale”. A fost un investitor de succes, reușind să acumuleze o avere substanțială și să își revină în scurt timp după crahul bursier din 1929, când a fost aproape ruinat.

32. Milton Friedman

Milton Friedman (1912 – 2006) a fost descris de The Economist drept „cel mai influent economist al celei de-a doua jumătate a secolului al XX-lea… posibil dintre toate”. Friedman a primit Premiul Nobel pentru Economie în 1976, „pentru realizările sale în domeniile analizei consumului, istoriei și teoriei monetare și pentru demonstrarea complexității politicii de stabilizare”. Friedman a adus nenumărate contribuții la dezvoltarea microeconomiei și a macroeconomiei, precum și la dezvoltarea teoriilor cu privire la economia de piață și la minimalizarea rolului statului în coordonarea economiei.

Friedman a fost principalul susținător al școlii monetariste de economie. A promovat teza că există o rată „naturală” a șomajului și a susținut că nivelul de angajare ce întrece această rată va duce la accelerarea inflației. A susținut de asemenea că există o corelație strânsă și stabilă între inflație și masa monetară, inflația putând fi controlată prin ajustări adecvate ale ratei de creștere a bazei monetare. Friedman este cel care a anticipat fenomenul cunoscut drept stagflație. Contribuțiile lui Friedman au influențat puternic și cercetările asupra comportamentului consumatorului.

Teoriile sale au influențat politicile guvernamentale ale SUA în anii 1980, dar și răspunsul Rezervei Federale SUA la criza financiară mondială din 2007-2008.^⁠ Friedman a fost consilier al președintelui american republican Ronald Reagan și al premierului britanic conservator Margaret Thatcher.

Milton Friedman a promovat în mod constant valorile liberale și este considerat reprezentantul principal al școlii din Chicago, al economiei de dreapta, de piață liberă, activitatea sa fiind cel mai bine descrisă chiar de el însuși, astfel: „Aș vrea ca lumea să își amintească de mine ca de un prieten al libertății. Dacă analizezi istoria, vezi că, oriunde există creștere economică și unde capitalismul înflorește, oamenii trăiesc mai mult și mai bine.”

În același spirit, al valorilor liberale, Friedman a fost un susținător puternic al eliminării serviciului militar obligatoriu în SUA, considerat de acesta ca fiind „incompatibil cu o societate liberă”, deoarece împiedică tinerii să-și modeleze viața așa cum consideră ei de cuviință.

33. Kumar Mangalam Birla

Kumar Mangalam Birla, una dintre cele mai faimoase personalități financiare din India, este președintele grupului Aditya Birla. El este, de asemenea, cancelar al Institutului Birla de Tehnologie și Știință și al Institutului Indian de Management Ahmedabad. În 1995, când Birla a devenit președintele companiei, avea 28 de ani, iar cifra de afaceri anuală a companiei era de 3,33 miliarde USD. Contribuțiile sale la dezvoltarea companiei au fost substabțiale, cifra de afaceri anuală în 2019 fiind de 48,3 miliarde USD. Potrivit Forbes, la începutul anului 2022 averea sa personală are o valoare netă estimată la 17,5 miliarde USD.

Absolvent al London Business School, Kumar Mangalam Birla a câștigat multe premii și distincții de-a lungul anilor. Menționăm doar câteva: în 2012, i-a fost decernat premiul Forbes Antreprenorul Anului, în 2014 a primit premiul „Global Leadership Award” al Consiliului de Afaceri din SUA din India, iar în 2016 a primit „Premiul CEO al anului” al Asociației Internaționale de Publicitate.

Kumar Mangalam Birla este și un recunoscut filantrop. Conform listei de filantropie EdelGive Hurun India 2021, Kumar Mangalam Birla și familia sa s-au clasat pe locul al patrulea pe lista filantropiei, cu donații în principal pentru sectorul sănătății. De asemenea, el a creat un program de burse de 15 milioane de lire sterline pentru a sprijini 10 candidați MBA, în fiecare an, la London Business School.

34. Sanjiv Bajaj

Sanjiv Bajaj face parte dintr-o familie de oameni de afaceri cu reputație. Este fiul lui Rahul Bajaj, președintele emerit al Grupului Bajaj și deputat. Fratele său mai mare, Rajiv Bajaj este directorul general al Bajaj Auto. Sanjiv Bajaj are un palmares academic strălucit și a studiat în unele dintre cele mai prestigioase universități. Deține o diplomă în inginerie mecanică de la Universitatea din Pune, o diplomă de master în inginerie a sistemelor de producție de la Universitatea din Warwick și o diplomă de management de la Harvard Business School.

Sanjiv Bajaj a intrat în lumea corporativă în 1994, alăturându-se Bajaj Auto. Și-a construit cariera prin muncă asiduă. În 2007, a fost numit în funcția de director general al Bajaj Finserv. De-a lungul timpului, a preluat suplimentar mai multe funcții de top management: președinte al Bajaj Allianz Life Insurance și Bajaj Allianz General Insurance, vicepreședinte al Bajaj Finance și director general al Bajaj Holdings & Investment Limited. Până în 2017, sub conducerea sa, Bajaj Allianz General Insurance a devenit a doua cea mai profitabilă companie de asigurări din India. Multitudinea de premii prestigioase pe care le deține atestă, o dată în plus, profesionalismului său: Premiul Ernst & Young pentru Antreprenorul Anului 2017, Bancherul Anului 2019 din partea Financial Express, Premiile Economic Times pentru Liderul de afaceri al anului 2018.

35. Shikha Sharma

Liderii financiari precum Shikha Sharma sunt exemple strălucitoare de reușită profesională la cel mai înalt nivel al femeilor în India și nu numai. Cu o experiență profesională de peste 30 ani în sectorul financiar, a fost director general și CEO între 2009 și 2018 al Axis Bank, a treia cea mai mare bancă din sectorul privat din India. Sub conducerea sa, în anul financiar 2012-2013, acțiunile Axis Bank au crescut cu 90%, iar activele cu 30%.

Înainte de Axis Bank, Sharma și-a desfășurat activitatea și construit cariera în domeniul financiar în cadrul grupului ICICI. În calitate de director general și CEO al ICICI Prudential Life Insurance Company, a avut o contribuție absolut remarcabilă, compania devenind numărul 1 în domeniul asigurărilor de viață din sectorul privat din India.

Sub conducerea lui Sharma, Axis Bank a primit numeroase premii, dintre care menționăm „Banca Anului în India” în 2014 din partea revistei The Banker, Financial Times. un „Certificat de recunoaștere pentru excelența în guvernanța corporativă” de la ICSI, în 2015, „Compania nr. 1 pentru care să lucrezi în sectorul BFSI” în sondajul „Cele mai bune companii pentru care să lucrezi” realizat de Business Today în 2013. Tot în 2013, Harvard Business Review a publicat un studiu de caz despre „Managementul Schimbării la Axis Bank”.

Shikha Sharma a câștigat diverse premii de-a lungul carierei, fiindu-i recunoscute abilitățile excelente de conducere și realizările profesionale. În 2012, Sharma a câștigat premiul Bancherul Anului din partea Business World, premiul „Femeia Liderul Anului” din partea Bloomberg-UTV Financial Leadership Awards și „Liderul de afaceri transformațional al anului” din partea AIMA’s Managing India Awards.

36. Vilfredo Pareto

Vilfredo Pareto (1848 – 1923), economist și sociolog italian, este cunoscut pentru teoria sa privind interacțiunea dintre masă și elită, precum și pentru aplicarea matematicii în analiza economică. A absolvit Universitatea din Torino (1869) unde a studiat matematica și fizica și a devenit inginer, iar mai târziu director al unei căi ferate italiene. A studiat de asemenea filosofia și politica, scriind periodic articole în care analiza probleme economice cu instrumente matematice. În 1893 a preluat catedra de economie politică din cadrul Universității din Lausanne, Elveția și a condus-o până la sfârșitul vieții.

În prima sa lucrare, „Cours d’économie politique” (1896–97), Pareto a încercat să demonstreze că distribuția veniturilor și a bogăției în societate nu este întâmplătoare și că un model consistent apare de-a lungul istoriei, în toate părțile lumii și în toate societățile. Principiul Pareto de distribuție a venitului, numit și regula 80-20, a fost conceptualizat pe baza observațiilor sale, fundamentate matematic, prin care a stabilit că 80% din bogăția Italiei aparținea a aproximativ 20% din populație.

În „Manuale d’economia politica” (1906), cea mai influentă lucrare a sa, el și-a dezvoltat în continuare teoria economiei pure și analiza ofelimitității (puterea de a da satisfacție). El a pus bazele economiei moderne a bunăstării prin conceptul Optim Pareto.  O teoremă standard care derivă din optimitatea Pareto este că o piață perfect competitivă creează distribuții ale bogăției care sunt optime.

Pareto a apelat la sociologie pentru a înțelege de ce teoriile lui economice matematice abstracte nu au funcționat în practică. În Trattato di Sociologia Generale (1916)/The Mind and Society (1935), Pareto a investigat natura și bazele acțiunii individuale și sociale și a dezvoltat noțiunea de circulația elitelor, prima teorie a ciclului social din sociologie. Persoanele cu abilități superioare, caută în mod activ să confirme și să-și mărească poziția socială, formându-se astfel clase sociale. Drept urmare, persoanele cele mai înzestrate și active social din clasa de jos se ridică pentru a contesta poziția elitei clasei superioare. Are loc astfel o „circulație a elitelor”, istoria fiind în concepția lui Pareto, „un cimitir al aristocrațiilor”, iar democrația o iluzie pentru că o clasă conducătoare care domină și caută să se îmbogățească apare întotdeauna.

37. Ludwig von Mises

Ludwig von Mises (1881 – 1973), economist, istoric, logician, sociolog și filozof politic austriac, este cel mai de seamă reprezentant al Școlii austriece de drept și economie. Este considerat unul dintre cei mai influenți gânditori economici și politici ai secolului al XX-lea, promotorul liberalismului clasic. Pentru Mises, ordinea proprietății private este conceptul ce subsumează perfect filozofia politică liberală. Celelalte atribute majore ale liberalismului – pledoaria pentru libertate, toleranță, pace – decurg din dreptul la proprietate privată.

Este de asemenea foarte bine cunoscut pentru studiile de praxiologie în cadrul cărora compară comunismul și capitalismul. Prin lucrările sale, Mises a criticat puternic sistemele de tip socialist, deoarece „activitatea economică rațională este imposibilă într-o societate socialistă”, deoarece aceste societăți se bazează pe economii planificate și renunțări la mecanismul prețurilor. Astfel, într-un eseu din 1919, „Calculul economic în societatea socialistă”, Mises demonstrează cum într-o economie de tip socialist, caracterizată prin absența capitalului privat și lipsa mecanismului de prețuri specific pieței libere, nu pot fi calculate și alocate corect resursele de producție, și în consecință nu se poate vorbi de un calcul rațional al prețurilor.

Doctrina lui Mises este promovată în întreaga sa complexitate în 1940 în lucrarea „Nationalökonomie”, republicată ulterior în 1949 într-o versiune și mai extinsă, cu titlul definitiv „Human Action”.

Human Action reprezintă primul tratat de economie scris după primul război mondial și promovează o știință economică de tip holistic și rațională, întemeiată pe analiza omului care acționează în lumea reală în vederea atingerii scopurilor sale. Lucrarea reprezintă de asemenea o critică a metodei strict matematice și statistice aplicată în economie pentru că, după cum subliniază Mises, nimeni nu a descoperit până acum măcar o singură constantă cantitativă a comportamentului uman și nici nu pare probabil să o găsească cineva, dat fiind faptul că oamenii sunt ființe libere cu voință proprie.

38. Esther Duflo

Esther Duflo, economistă franco-americană, este cea mai tânără persoană care a primit Premiul Nobel pentru Economie în 2019, la 46 ani, împreună cu cei doi co-cercetători ai săi Abhijit Banerjee și Michael Kremer, „pentru abordarea lor experimentală de a atenua sărăcia globală”; și a doua femeie care a primit această distincție (după Elinor Ostrom în 2009).

Este licențiată în istorie și economie la École Normale Supérieure (1994) și are un doctorat în economie la MIT (1999). Prin teza ei de doctorat a adus dovezi concludente că într-o țară în curs de dezvoltare creșterea nivelului de educație conduce la o salarizare mai bună. După obținerea titlului de doctor, a devenit profesor asistent de economie la MIT, ulterior fiind promovată profesor asociat titular, în 2002, devenind, la 29 de ani, unul dintre cei mai tineri membri ai facultății care au primit acest titlu.

În prezent este profesor Abdul Latif Jameel de reducere a sărăciei și economie de dezvoltare în cadrul Departamentului de Economie de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts, co-fondator și co-director al Abdul Latif Jameel Poverty Action Lab (J-PAL) în cadrul MIT, un centru de cercetare în vederea sprijinirii elaborării politicilor fundamentate științific de reducere a sărăciei globale.

În cadrul Poverty Action Lab la MIT a efectuat peste 200 de experimente socio-economice empirice, încercând să înțeleagă viața economică a persoanelor sărace, cu scopul de a ajuta la proiectarea, dezvoltarea și evaluarea politicilor sociale globale. Cartea sa, Poor Economics (2011), scrisă în colaborare cu Abhijit Banerjee, documentează peste 15 ani de activitate experimentală de teren în domeniul economiei de dezvoltare, educației și sănătății publice, accesului la finanțare și combaterii sărăciei.

39. Joseph Stiglitz

Joseph Eugene Stiglitz este un economist american de factură nou keynesiană și analist de politici publice, câștigător al Premiului Nobel Memorial pentru Economie în 2001 pentru cercetările sale privind asimetria informațională și laureat al medaliei John Bates Clark (1979, pentru contribuții remarcabile la gândirea economică a unui economist din SUA sub vârsta de 40 de ani). A studiat la Amherst College (B.A., 1964) din Massachusetts și la Massachusetts Institute of Technology (Ph.D., 1967), iar ulterior a predat la universitățile Yale, Harvard, Stanford și Columbia.

În timpul administrației Clinton, Stiglitz a fost președintele Consiliului Președintelui al Consilierilor Economici (CEA). A fost vicepreședinte senior și economist șef al Băncii Mondiale (1997 – 2000), președinte al Comisiei ONU pentru Reformele Sistemului Monetar și Financiar Internațional (2009), președinte al Asociației Economice Internaționale (2011–2014).

Stiglitz a susținut Green New Deal, argumentând necesitatea tranziției către o economie verde, el considerând criza climatică drept al treilea război mondial al umanității.

Prin cercetările și lucrările sale, Stiglitz susține că reglementarea guvernamentală a obiectivelor financiare și corporative este esențială pentru o societate liberă, corectă și prosperă. Contribuțiile sale cele mai recunoscute țin de asimetria informațională, concurența monopolistă și aversiunea la risc.

În ceea ce privește asimetria informațională, cercetările sale explorează diferite moduri în care imperfecțiunile informațiilor împărtășite între participanții de pe piață pot determina piețele să nu ajungă la rezultate eficiente și competitive. În cazul piețelor de asigurări, asiguratorii pot utiliza metode de screening pentru a-și îmbunătăți poziția pe o piață cu informații asimetrice. Companiile de asigurări (neinformate) care nu au informații despre situația individuală de risc a clienților lor (informați) pot oferi stimulente asiguraților pentru a dezvălui informații care să permită încadrarea lor în diferite clase de risc. Utilizarea unui proces de screening a permis companiilor să emită o varietate de contracte de poliță prin care să acopere mai eficient piața.

Unele dintre lucrările timpurii ale lui Stiglitz s-au concentrat pe conceptul de aversiune la risc – încercarea oamenilor de a își reduce expunerea la incertitudine. Activitatea sa în acest domeniu a contribuit la definirea teoretică a aversiunii la risc și a consecințelor logice ale aversiunii la risc în legătură cu subiecte precum economiile individuale, investițiile de portofoliu, deciziile de management al afacerii.

40. David Ricardo

David Ricardo (1772 – 1823), a fost unul dintre cei mai influenți economiști clasici alături de Thomas Malthus, Adam Smith, James Mill și Jeremy Bentham. A fost, de asemenea, politician și membru al Parlamentului Marii Britanii și Irlandei.

David Ricardo a început să lucreze cu tatăl său ca agent de bursă la vârsta de 14 ani și a devenit un investitor de succes. S-a retras din activitățile comerciale la vârsta de 41 de ani, după ce a câștigat o avere considerabilă, tranzacționând valori mobiliare în perioada revoluționară și războaiele napoleoniene. Ulterior, și-a cumpărat un loc în Parlament pentru 4.000 de lire sterline.

La fel ca Adam Smith, Ricardo a fost un oponent al protecționismului pentru economiile naționale, în special pentru agricultură și a susținut ferm implementarea comerțului liber. În același spirit, a fost, de asemenea, un aboliționist, considerând sclavia ca pe o pată a caracterului națiunii.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este Principles of Political Economy and Taxation (1817), prin care a fundamentat teoriile privind valoarea muncii, avantajul comparativ și renta economică (teoria chiriilor).

Teoria valorii muncii afirmă că valoarea unui bun poate fi măsurată prin munca necesară pentru a-l produce. Teoria afirmă că costul nu trebuie să se bazeze pe compensația plătită pentru muncă, ci pe costul total de producție. Valoarea unei mărfuri depinde de cantitatea relativă de muncă necesară pentru producerea acesteia, și nu de compensația mai mare sau mai mică care este plătită pentru acea muncă.

Prin teoria avantajului comparativ, Ricardo susținea că țările pot beneficia de comerțul internațional prin specializarea în producția de bunuri pentru care au un cost de oportunitate relativ mai mic în producție, chiar dacă nu au un avantaj absolut în producerea vreunui bun anume. El a sugerat că specializarea industriei combinată cu comerțul internațional liber produc întotdeauna rezultate economice pozitive.

Ricardo a fost primul economist care a abordat realitatea economică a chiriilor sau beneficiile care revin proprietarilor de active numai datorită proprietății lor, fără nicio contribuție la o activitate productivă reală.

În 1824, David Ricardo a scris „Plan for the Establishment of a National Bank”, argumentând necesitatea autonomiei băncii centrale ca emitent de bani. A intuit puterea considerabilă existentă în sistemul bancar și a încercat să fundamenteze rolul major al unei bănci naționale în controlul politicii monetare, perspectivă confirmată ulterior de Parlamentul Angliei.

41. Carmen Reinhart

Carmen Reinhart este o economistă cubanezo-americană și profesor Minos A. Zombanakis al Sistemului Financiar Internațional. Anterior a fost Dennis Weatherstone Senior Fellow la Institutul Peterson pentru Economie Internațională și profesor de economie și director al Centrului pentru Economie Internațională de la Universitatea din Maryland. Este de asemenea cercetător asociat la Biroul Național de Cercetare Economică, cercetător la Centrul de Cercetare în Politică Economică, colaborator fondator al VoxEU și membru al Consiliului pentru Relații Externe. Este membră a Asociației Economice Americane, a Asociației Economice din America Latină și Caraibe și a Asociației pentru Studiul Economiei Cubaneze.

Începând cu 15 iunie 2020, Carmen M. Reinhart este vicepreședinte principal și economist șef al Grupului Băncii Mondiale și conduce, de asemenea, Departamentul de Dezvoltare Economică al Băncii. Ea lucrează și în grupurile consultative ale Băncii Rezervei Federale din New York și ale Fondului Monetar Internațional.

Domeniile de expertiză ale lui Reinhart sunt finanțele internaționale și macroeconomia, inclusiv: fluxurile internaționale de capital, controalele de capital, inflația și prețurile mărfurilor, crizele bancare și datorii suverane, prăbușirile valutare și fenomenele de contagiune. Lucrările ei au fost publicate în reviste academice precum The American Economic Review, Journal of Political Economy, Quarterly Journal of Economics și Journal of Economic Perspectives. Prin activitatea sa profesională a contribuit la înțelegerea crizelor financiare, atât în ​​economiile avansate, cât și în piețele emergente.

Potrivit Research Papers in Economics (RePec), Reinhart este clasată printre cei mai buni economiști din întreaga lume, pe baza publicațiilor și a citărilor academice. Atât în ​​2011, cât și în 2012, ea a fost inclusă în clasamentul celor mai influenți 50 oameni în finanțe de către Bloomberg. În 2018 a primit Premiul Regele Juan Carlos în economie și Premiul Adam Smith din partea National Associationa for Business Economics.

42. Hernando de Soto

Hernando de Soto este un reputat economist de origine peruană. Din punct de vedere al pregătirii academice, acesta a urmat Școala Internațională din Geneva, apoi a studiat psihologia socială la Universitatea Națională Sfântul Augustin din Arequipa, Peru. Ulterior, s-a întors la Geneva și a obținut diploma de licență în economie la Universitatea din Geneva și diploma de master în drept international și economie la Institutul de Studii Internaționale și de Dezvoltare.

În 1979, după o carieră de succes în afaceri în Europa, Hernando de Soto, în vârstă de 38 de ani, s-a întors în Peru, decis fiind să-și scoată compatrioții din sărăcie. Astfel, în 1981 a creat Institutul pentru Libertate și Democrație (ILD), un think tank dedicat promovării dezvoltării economice în țările în curs de dezvoltare, una dintre primele organizații neoliberale din America Latină.

Între 1988 și 1995, de Soto și Institutul pentru Libertate și Democrație (ILD) au fost autorii câtorva sute de inițiative, legi și reglementări care au condus la schimbări semnificative în sistemul economic din Peru. Politicile promovate au condus la stabilitate macroeconomică și reducerea ratei inflației.

De Soto s-a concentrat pe un concept revoluționar cu repercusiuni extrem de semnificative în țările sărace ale lumii: lipsa drepturilor formale de proprietate ca sursă a sărăciei în țările sărace.

Potrivit lui De Soto și a celor de la ILD, valoarea „capitalului mort” din activele fără titlu deținute de săracii lumii este de „cel puțin 9,3 trilioane de dolari” – o sumă care depășește valoarea ajutorului extern acordat lumii în curs de dezvoltare începând cu 1945.

După înființarea sa în Peru, institutul lui de Soto, ILD, a lucrat în zeci de țări. Șefii de stat din peste 35 de țări au solicitat serviciile ILD pentru a discuta despre modul în care teoriile ILD privind drepturile de proprietate le-ar putea îmbunătăți economiile. După Peru, programe similare și reforme privind dreptul asupra proprietății au fost derulate în El Salvador, Haiti, Tanzania, Egipt, Mexic, Filipine.

De Soto a fost negociatorul Acordului de liber schimb Peru-Statele Unite ale Americii și susținător activ al Acordului de Liber Schimb din America de Nord (NAFTA). Potrivit lui de Soto (1993), „virtuțile unei societăți moderne” au putut fi introduse în America Latină ca urmare a NAFTA.

Cărțile sale despre dezvoltarea economică, The Other Path: The Invisible Revolution in the Third World (1986), reeditată în 2002 sub titlul The Other Path, The Economic Answer to Terrorism, și The Mystery of Capital (2000), au fost bestselleruri internaționale, fiind traduse în aproximativ 30 de limbi.

43. William Sharpe

William Sharpe este un economist american care a câștigat, în 1990, Premiul Nobel pentru Științe Economice, împreună cu Harry Markowitz și Merton Miller, pentru dezvoltarea modelelor care ajută la luarea deciziilor de investiții. modelul său de stabilire a prețului activelor de capital”, un model financiar care explică modul în care prețurile acțiunilor reflectă riscurile și randamentele potențiale.

Sharpe este recunoscut pentru contribuțiile sale fundamentale în domeniul investițiilor financiare: a creat modelul de stabilire a prețului activelor de capital (CAPM) și raportul Sharpe utilizat pentru a măsura raportul risc-recompensă al unei investiții (raportul îi ajută pe investitori să stabilească dacă randamentele mai mari se datorează unor decizii de investiții inteligente sau asumării unui risc prea mare); a dezvoltat metoda binomială pentru evaluarea opțiunilor, metoda gradient pentru optimizarea alocării activelor și metoda de analiză a stilului bazată pe randamente pentru evaluarea stilului și performanței fondurilor de investiții.

Teoriile sale au condus de asemenea la dezvoltarea conceptului „beta”, o măsurătoare a riscului de portofoliu. Analiștii de investiții folosesc frecvent un coeficient beta pentru a compara riscul unei acțiuni cu riscul pieței de valori raportată la un sistem referențial mai larg.

William Sharpe a urmat studiile universitare în cadrul Universității California din Los Angeles, unde a obținut atât diploma de licență în economie (1955), cât și diploma de master (1956) și titlul de doctor (1961). Cariera sa a fost influențată semnificativ pozitiv de doi profesori: Armen Alchian, un profesor de economie care i-a devenit mentor, și J. Fred Weston, profesor de finanțe.

După absolvire, în 1956, Sharpe s-a alăturat RAND Corporation unde l-a cunoscut pe Harry Markovitz, ale cărui teorii l-au influențat în realizarea tezei de doctorat. Ulterior, a început să predea la Universitatea Washington din Seattle. În această perioadă a început cercetările referitoare la o teorie privind echilibrul prețului activelor, ceea ce a condus la modelul de stabilire a prețului activelor de capital (CAPM). Sharpe a trimis lucrarea care descria CAPM la Journal of Finance spre publicare în 1962, dar lucrarea, care avea să devină unul dintre fundamentele economiei financiare și managementului de portofoliu, a fost inițial considerată irelevantă și respinsă de la publicare. Lucrarea a fost publicată în 1964, după schimbarea colectivului redacțional al Journal of Finance. CAPM descrie relația dintre riscul sistematic și randamentele așteptate și afirmă că asumarea unui risc mai mare este necesară pentru a obține o rentabilitate mai mare.

Începând cu 1970, William Sharpe a început să predea la Stanford până în anii 1980 când s-a retras din mediul academic pentru a conduce propria firmă de consultanță și investiții. În timpul activității profesionale de la Stanford, Sharpe a continuat cercetările în domeniul investițiilor și s-a implicat direct în procesul investițional, oferind consultanță lui Merrill Lynch și Wells Fargo, având astfel posibilitatea de a pune în practică și testa teoriile și modelele sale financiare. S-a întors la Stanford ca profesor de finanțe în 1993, devenind profesor emerit în 1999.

În 1996, Sharpe a co-fondat compania Financial Engines, o companie de succes care îmbină tehnologia cu teoriile sale financiare privind managementul portofoliului investițional, lider în servicii de consultanță și managementul investițiilor asociate planurilor de pensie. În martie 2018, Financial Engines a fost achiziționată pentru 3 miliarde USD de către Edelman Financial Services, rezultând o nouă companie, Edelman Financial Engines, cu active în valoare de peste 260 miliarde USD și peste 1,2 milioane de clienți.

44. Millicent Garrett Fawcett

Millicent Garrett Fawcett (1847 – 1929) a fost o feministă, scriitoare și politiciană engleză care și-a început cariera politică la vârsta de 20 ani, inspirată de o prelegere susținută de John Stuart Mill, în 1865.  Scriitoare și feministă engleză, ea a condus principala organizație sufragistă din Marea Britanie, Uniunea Națională a Societăților pentru Dreptul Femeilor (NUWSS) și a militat pentru obținerea dreptului la vot de către femei.

În 1867, Millicent s-a căsătorit cu Henry Fawcett, profesor de economie politică la Cambridge și politician, susținător al drepturile femeilor. Ea l-a ajutat să depășească handicapul orbirii sale (survenite în urma unui accident cu o armă, în 1858), în timp ce el i-a susținut munca pentru drepturile femeilor.

În calitate de lider al NUWSS, Millicent Fawcett a militat în principal pentru egalitatea drepturilor dintre femei și bărbați, dar și pentru abolirea comerțului cu sclavi, incriminarea incestului și a violenței domestice și abrogarea legilor privind bolile contagioase care erau discriminatorii. A susținut, de asemenea, accesul femeilor la educație, fiind fondatoare a Colegiului Newnham, Cambridge, unul dintre primele colegii universitare britanice pentru femei.

În timpul primului război mondial, NUWSS a sprijinit serviciile medicale de suport, Millicent subliniind în mod constant contribuția femeilor. În 1918 a fost adoptată legea privind reprezentarea poporului, care a acordat drepturi de vot a aproximativ 6.000.000 de femei britanice, iar Millicent a primit titlul Cavaler al Imperiului Britanic.

Cele mai cunoscute cărți ale sale sunt Political Economy for Beginners (1870), Victoria femeilor (1920) și Ceea ce îmi amintesc (1924).

În 2018, la 100 de ani de la adoptarea Legii de reprezentare a poporului, Fawcett a fost declarată câștigătoarea unui sondaj BBC Radio 4 pentru cea mai influentă femeie din ultimii 100 de ani și a fost prima femeie onorată cu o statuie în Piața Parlamentului.

45. Alfred Marshall

Alfred Marshall (1842 – 1924) a fost unul dintre cei mai influenți economiști ai timpului său, fondator al școlii de economie neoclasică din Anglia. A predat economie politică la Cambridge și a fost primul director al Colegiului Universitar din Bristol, viitoarea Universitate Bristol.

Marshall a argumentat necesitatea ca modelele teoretice economice să fie aplicabile în practică, altfel sunt inutile. Acesta a teoretizat și integrat concepte economice precum utilitate marginală, legea cererii, legea ofertei, cost marginal, elasticitate, conferind disciplinei economie mai multă rigoare matematică. Tratatul său de economie, Principles of Economics (1890) a fost apreciat la nivel mondial și l-a consacrat drept unul dintre cei mai mari economiști ai timpului său, manualele moderne de economie bazându-se încă pe această lucrare.

El este cel care a utilizat foarte eficient diagramele în analiza și reprezentarea vizuală a fenomenelor economice complexe, fapt ce a permis o reprezentare mai clară a teoriilor economice. Astfel, Alfred Marshall a fost primul economist care a dezvoltat graficul standard al cererii și ofertei (inclusiv reprezentări ale curbelor cererii și ofertei, echilibrului pieței, ale relației dintre cantitate și preț). Marshall a subliniat că prețul și producția unui bun sunt determinate de cerere și ofertă, care acționează ca „lamele foarfecelor” în determinarea prețului. În consecință, schimbările în prețul unui anumit bun pot fi explicate prin identificarea factorilor care ar fi putut modifica curbele cererii sau ofertei.

De asemenea, a fundamentat și reprezentat legea utilității marginale (utilitatea marginală pentru un cumpărător a unui produs scade pe măsură ce cumpără din ce în ce mai mult din acel produs, până când se ajunge la punctul în care nu are nevoie deloc de unități suplimentare; utilitatea marginală este atunci zero), legea rentabilității descrescătoare și ideile de surplus de consumator și producător.

46. W. Arthur Lewis

Arthur Lewis (1915 – 1991) a fost prima persoană de culoare care a câștigat un premiu Nobel într-o disciplină științifică (1979), primul student de culoare la London School of Economics (LSE), primul profesor de culoare la LSE, primul profesor de culoare al Universității din Manchester și prima persoană de culoare care a devenit profesor titular la Universitatea Princeton, unde a predat timp de 20 de ani.

În 1954, Lewis a publicat lucrarea sa inovatoare despre economia dezvoltării, „Development with Unlimited Supplies of Labour” privind transferul forței de muncă dintr-un sector subdezvoltat într-un sector de tip capitalist în condiții de ofertă nelimitată de forță de muncă, „modelul Lewis”.

Modelul lui Lewis încearcă să ofere un cadru pentru înțelegerea modului în care țările relativ sărace se pot dezvolta economic. Una dintre caracteristicile țărilor sărace este că economiile lor tind să fie formate în mare parte din „sectoare de subzistență” în care oferta de forță de muncă este foarte mare și cantitatea de capital investită per muncitor este foarte scăzută.

salariile nu sunt determinate de productivitatea muncii, ci de costul de oportunitate al acesteia. Pe măsură ce sectorul se extinde, ocuparea forței de muncă și producția cresc, iar ponderea profiturilor (economiilor) în venitul național crește. De asemenea, surplusul de forță de muncă este epuizat și rata de salarizare crește.

Pentru contribuțiile sale la economia dezvoltării, în special în legătură cu problemele țărilor în curs de dezvoltare, Lewis a primit Premiul Nobel pentru Economie în 1979, împărtășindu-l cu Theodore Schultz.

În acest context, Lewis a fost consilier economic pentru numeroase guverne din Africa și Caraibe, inclusiv Nigeria, Ghana, Trinidad și Tobago, Jamaica și Barbados și a ajutat la înființarea Băncii de Dezvoltare a Caraibelor al cărei președinte a fost în perioada 1970-1973.

Modelul Lewis a constituit un cadru explicativ pentru dezvoltarea economică din ultimele decenii a Chinei și chiar dacă nu se pliază întrutotul pe realitatea economică, a fost utilizat de economiști pentru a înțelege modul în care economiile în curs de dezvoltare evoluează pe axa sărăcie – bogăție.

47. Elinor Ostrom

Elinor Claire Ostrom (1933 – 2012) a fost un economist politic american a cărei activitate a fost asociată renașterea economiei politice. În 2009, a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Științe Economice pentru „analiza asupra guvernanței economice, în special a bunurilor comune”, distincție împărtășită cu Oliver E. Williamson. Ea a fost prima femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru economie, demonstrând cum comunitățile locale reușesc să gestioneze în mod durabil resursele comune fără nicio planificare centralizată.

Ostrom și-a desăvârșit pregătirea academică în științe politice la UCLA (licență în 1954, masterat în 1962 și doctorat în 1965). A fost profesor la Universitatea Indiana și profesor de științe politice Arthur F. Bentley și co-director al Atelierului de teorie politică și analiză a politicilor de la Universitatea Indiana, precum și profesor de cercetare și director fondator al Centrului pentru Studiul Diversitatea Instituțională la Universitatea de Stat din Arizona.  Ea a fost cercetător principal pentru Programul de sprijin pentru cercetare în colaborare pentru agricultura durabilă și managementul resurselor naturale (SANREM CRSP).

Începând cu anii 60, Ostrom s-a implicat în politica de management al resurselor și a creat un centru de cercetare (Atelierul de teorie politică și analiză a politicilor de la Universitatea Indiana) care a atras oameni de știință din diferite discipline din întreaga lume. Ostrom a pus bazele studiului „resurselor partajate”, pornind de la cercetarea interacțiunii oamenilor și ecosistemelor. Conform teoriilor sale, utilizarea resurselor epuizabile de către grupurile de oameni poate fi rațională și poate preveni epuizarea resursei fără intervenția guvernului. Teoria sa este descrisă în cartea: Governing the Commons: The Evolution of Institutions for Collective Action

Cercetările inovatoare ale lui Ostrom au fost susținute de Fundația Națională pentru Știință, Fundația Andrew Mellon, Fundația Hynde și Harry Bradley, Fundația MacArthur, Fundația Ford, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, USAID, US Geological Survey, Departamentul de Justiție al SUA și Institutul Național de Sănătate Mintală.

Ostrom a fost membru fondator și primul președinte al IASC (Asociația Internațională pentru Studiul Comunelor). Cercetările sale au acoperit și culturi diverse de pe mai multe continente, desfășurându-se în Bolivia, Mexic, Kenya, Nigeria, Zimbabwe, Nepal, India, Indonezia, Filipine, Polonia și Australia.

48. Dambisa Moyo

Dambisa Felicia Moyo este o economistă și autoare născută în Zambia, cunoscută pentru analizele sale privind macroeconomia și afacerile globale.

Moyo a studiat chimia la Universitatea din Zambia, apoi la Universitatea Americană din Washington, D.C. Deține o diplomă de Master în Administrație Publică (MPA) la Universitatea Harvard John F. Kennedy School of Government (1997) și un doctorat în economie de la St Antony’s College, Universitatea Oxford (2002). Teza ei de doctorat a abordat ratele de economisire în țările în curs de dezvoltare.

Moyo a lucrat doi ani la Banca Mondială și opt ani la Goldman Sachs înainte de a deveni autor și speaker internațional. Activitatea ei profesională s-a concentrat pe piețele de capital, fonduri speculative și macroeconomie globală. În cadrul Goldman Sachs a fost șef al cercetării economice și al strategiei pentru Africa Subsahariană, oferind consiliere țărilor în curs de dezvoltare cu privire la emiterea de obligațiuni pe piața internațională. De asemenea a făcut parte din consiliile de administrație a numeroase companii precum SABMiller PLC, Lundin Petroleum AB, Barclays Bank PLC, Seagate Technology.

Dambisa Moyo este un apreciat speaker de nivel mondial, și o scriitoare de succes.

Cărțile ei sunt bestseller-uri New York Times: Dead Aid: Why Aid Is Not Working and How There Is a Better Way for Africa (2009), How the West Was Lost: Fifty Years of Economic Folly – And the Stark Choices that Lie Ahead (2011), Winner Take All: China’s Race for Resources and What It Means for the World (2012), Edge of Chaos: Why Democracy Is Failing to Deliver Economic Growth – and How to Fix I (2018).

A publicat în Financial Times, WSJ, Barrons, Harvard Business Review. Prin scrierile sale abordează modalitățile prin care se creează bogăția și se perpetuează sărăcia în economia globală, precum și interacțiunile dintre statele sărace din Africa sau competiția economică globală dintre economiile Chinei și ale SUA.

Dambisa Moyo este membru al Consiliului Agendei Globale pentru Dezechilibre Economice Globale al Forumului Economic Mondial și a fost inclusă pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume a revistei Time;

49. Sharizad Jumaat

Sharizad Jumaat are peste 30 de ani de experiență pe piața de capital. Ea deține o diplomă de licență în biochimie de la Universitatea Kebangsaan Malaysia și un MBA în finanțe în cadrul Michigan State University. A urmat de asemenea programul Senior Leadership Management la Universitatea Harvard, Boston, SUA.

Este în prezent CEO al RHB Islamic International Asset Management Berhad, anterior deținând posturile: șef al departamentului de afaceri instituționale al grupului RHB Asset Management (RHBAM) și șef regional al RHBAM Islamic Business, unde a fost responsabilă de conducerea afacerilor grupului pentru piețele de retail, angro și instituționale din Malaezia, Singapore, Indonezia și Hong Kong.

Ea a fost, de asemenea, CEO al Amanah Raya Investment Management Sdn Bhd din 2004 până în 2013, unde a jucat un rol esențial în înființarea AmanahRaya REITs și listarea acesteia la Bursa Malaezia. Anterior, Sharizad a lucrat în cadrul Employees Provident Fund, în calitate de șef al investițiilor de capital și șef al trezoreriei/venitului fix, pentru o perioadă de 18 ani.

Sharizad Jumaat este un speaker activ, participând în mod regulat în calitate de invitat la conferințe legate de piețele de capital, gestionarea activelor și a averii.

50. Raja Teh Maimunah Raja Abdul Aziz

Raja Teh Maimunah are peste 23 de ani de experiență în domeniul bancar și financiar, concentrându-se pe domeniile bancare islamice și de investiții. Este director executiv al AmInvestment Bank Berhad și director general al AmBank Group și consilier în domeniul bancar și finanțe islamice al Fundației Forumului Economic Islamic Mondial, membru al Consiliului de Administrație al IBFIM (Institutul Islamic Bancar și Financiar din Malaezia) și membru al Comitetului de finanțe islamice pentru Institutul Malaezian al Contabililor.

Raja Teh Maimunah deține un doctorat onorific în drept de la Universitatea din East London, Regatul Unit.

Fiind un promotor al inovației în domeniul financiar, a susținut în mod constant prin deciziile sale modernizarea și digitalizarea sectorului bancar.

51. Kim Beom-su

Kim Beom-soo, cunoscut și sub numele de Brian Kim, este un om de afaceri miliardar sud-coreean, cel mai de succes antreprenor din domeniul internetului din Coreea de Sud, fondatorul și președintele Kakao, cea mai mare aplicație de mesagerie din Coreea de Sud, care este instalată pe 90% dintre telefoanele inteligente ale țării. În mai 2021, Forbes a estimat averea sa netă la 11,2 miliarde de dolari.

Brian Kim provine dintr-o familie săracă, el fiind primul copil care a mers la facultate. El deține o diplomă de licență în inginerie și o diplomă de master, ambele de la Universitatea Națională din Seul.

Și-a construit averea urmându-și pasiunea lui pentru jocuri și comunicare online. Cu bani împrumutați de la prieteni, a creat de la zero două proiecte de succes: primul portal de jocuri online din țară, Hangame Communications, urmat de aplicația de mesagerie mobilă KakaoTalk.

În 2021, Kim a semnat Giving Pledge, angajându-se să doneze majoritatea averii sale unor cauze caritabile.

52. Ahmed bin Saeed Al Maktoum

Șeicul Ahmed bin Saeed Al Maktoum este un politician emirat, miliardar și membru al familiei Al Maktoum, care conduce Dubai, unul dintre cei mai bogați membri ai familiei regale din lume. El este președintele Dubai Civil Aviation Authority, CEO și fondator al Emirates Airline & Group Emirates, președintele Dubai World și al companiei de asigurări Noor Takaful și actualul cancelar al Universității Britanice din Dubai, președinte al Comitetului fiscal suprem din Dubai, al doilea vicepreședinte al Consiliului Executiv din Dubai și președinte al Emirates NBD Bank.

Cariera lui Ahmed a început în industria aviației, în 1985, când a fost numit președinte al Departamentului de Aviație Civilă din Dubai (DCA) (organismul de conducere care a supravegheat activitățile Dubai International și Dubai Duty Free) și președinte al Emirates Airline, transportatorul aerian international, care include Dnata – cea mai importantă companie de servicii de călătorie și de handling la sol din regiune și alte entități legate de aviație.

Ahmed a fost numit „omul care a pus Dubai pe harta aviației globale.”  Sub conducerea sa, Dubai International s-a dezvoltat devenind al patrulea cel mai aglomerat aeroport din lume, cu o rețea de peste 220 de destinații deservite de peste 150 de companii aeriene. Emirates Airline a devenit o companie internațională apreciată, cu o flotă de peste 150 de aeronave și peste 100 de destinații deservite, de pe șase continente.

În ultimii 25 de ani, Alteța Sa șeicul Ahmed Bin Saeed Al Maktoum a susținut dezvoltarea economică remarcabilă a Dubaiului, formulând politici și strategii economice. Sheikh Ahmed deține de asemenea o serie de funcții guvernamentale și joacă un rol important în conducerea sectoarelor financiare și energetice ale emiratului.

Din 2013 până în 202l, el a fost inclus de Gulf Business în „Top 100 cei mai puternici arabi”.

53. Khalid A. Al-Falih

Khalid A. Al-Falih este ministrul investițiilor al Arabiei Saudite începând cu 25 februarie 2020. A fost ministru al Energiei al Arabiei Saudite și președinte al Saudi Aramco. De asemenea, a fost anterior ministru al Sănătății din Arabia Saudită și director general al Aramco. A urmat Universitatea Texas A&M, absolvind în 1982 cu o diplomă de licență în inginerie mecanică, și mai târziu a urmat un MBA la Universitatea King Fahd de Petrol și Minerale, pe care l-a finalizat în 1991. Khalid Al-Falih a primit premiul Distinguished Alumnus în 2013 de la Universitatea Texas A & M. Înființat în 1962, Distinguished Alumnus Award este cea mai mare onoare acordată unui fost student al Universității Texas A&M.

Al-Falih este membru fondator al Universității de Știință și Tehnologie King Abdullah și membru al consiliului său de administrație. De asemenea a fost membru al Consiliului Internațional JP Morgan, iar în prezent face parte din consiliul de administrație al Consiliului de Afaceri SUA-Arabia Saudită.

Khalid Al-Falih a fost inclus pe lista Forbes „Cei mai puternici oameni pentru 2016”.

De asemenea, tot în 2016, a primit premiul Petroleum Executive of the Year Executivul de la Energy Intelligence. Premiul este cel mai prestigios premiu al industriei energetice internaționale, acordat ca recunoaștere a conducerii remarcabile de către un director în industria energetică internațională.

54. Hana Al Rostamani

Hana Al Rostamani este singura femeie CEO al unei corporații bancare renumite și cotate la bursă din Emiratele Arabe Unite, First Abu Dhabi Bank.

Ea este absolventă a Universității George Washington din SUA și are un master în Managementul Informației la aceeași Universitate.

Hana Al Rostamani are o experiență de peste 20 de ani în industria serviciilor bancare și financiare și a fost responsabilă pentru proiectele modernizare și digitalizare a FAB. Al Rostamani este recunoscută pentru abilitățile sale de conducere și viziunea strategică, de perspectivă. Cea mai recentă distincție include nominalizarea ei în Middle East’s Power Business Women 2021, clasându-se pe locul al treilea.

Hana a fost, de asemenea, președinte al consiliului de administrație al Aseel Islamic Finance, precum și președinte al primei companii financiare din Dubai, director independent la Emirates Integrated Telecommunication Company (DU) și vicepreședinte al Institutului Emirates pentru Servicii Bancare și Financiare (EIBFS).