Acum un an și jumătate, cam pe vremea când omenirea intra în era pandemiei de COVID-19, mi-am descoperit un vecin foarte simpatic, Marc. Pe el și pe prietenul lui, Polo, un labrador argintiu, i-am întâlnit adesea pe strada mea, mereu fideli unei plimbări de seară.
Marc este un băiat de 12 ani, foarte sociabil, dinamic, hiperactiv, interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, avid de cunoaștere, dispus să-și oprească în loc toate preocupările atunci când vrea să exploreze o nouă idee, o nouă temă, vreun subiect inedit pentru el.
Așa se face că de peste un an conversațiile noastre de seară, atunci când ne intersectăm, îmbracă cele mai diverse subiecte. Am disecat împreună multe din teoriile legate de pandemia care a cuprins lumea. Marc s-a lansat cu nesaț în căutarea informațiilor despre vaccinuri, remedii care să învingă COVID-19. Apoi, a fost interesat de tot ceea ce s-a scris despre momentul „zero” al pandemiei. Au urmat lungi conversații, întrebări …
Într-o seară, era surescitat de ideea că pandemia ar fi trebuit să fie un eveniment predictibil, iar medicina pregătită s-o anihileze foarte repede. Așa am ajuns să-i explic conceptul „lebedei negre” dezvoltat de Nassim Nicholas Taleb, al evenimentelor rare care influențează semnificativ societățile. I-am explicat mai întâi metafora sintetizată în sintagma „lebăda neagră”, inspirată din descoperirea primeia, după ce secole de-a rândul europenii au crezut că nu există decât lebede albe. I-am povestit despre credința înrădăcinată în multe generații că o asemenea pasăre poate fi văzută doar o dată în viață.
Că Taleb a numit plastic „lebede negre” crizele financiare și războaiele apărute „din senin”, descoperirea unei tehnologii care schimbă o întreagă industrie, o carte sau un film al unui necunoscut care are un succes brusc, fulminant. Uimitor pentru un copil de 12 ani, după doar câteva zile de căutări în spațiul virtual cu care este extrem de familiarizat, a înțeles că oamenii subestimează aproape întotdeauna probabilitatea de apariție a impactului evenimentelor rare și imprevizibile. Că o „lebădă neagră” este un eveniment care depășește intervalul normal de așteptări și nimic din trecut nu ar putea indica faptul că este posibil să se întâmple. Și că, în ciuda acestui fapt, creăm explicații pentru aceasta, făcând-o să pară previzibilă. Că există o iluzie a înțelegerii, când toată lumea crede că știe ce se întâmplă într-o lume care, de fapt, este tot mai complexă și complicată.