Mecanismele globalizării

Joseph E. Stiglitz

Mecanismele globalizării prezintă o imagine sintetică asupra reușitelor și eșecurilor globalizării ca realitate economică contemporană, prezentă în viața fiecăruia dintre noi, mai mult sau mai puțin direct.

Văzută foarte mult timp drept un corn al abudenței, atât pentru țările hiperindustrializate, cu economii mature, cât și pentru țările și economiile în curs de dezvoltare, globalizarea în varianta general cunoscută și-a atins limitele.

Prin această carte, Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru Economie în 2001, subliniază faptul că globalizarea în sine nu se traduce în mod necesar în rezultate economice notabile, iar afluxul de capital și liberalizarea piețelor nu constituie garanții pentru obținerea prosperității. Dimpotrivă, atunci când globalizarea se implementează în țări în care sistemele administrativ și juridic nu sunt reformate și pregătite pentru acest proces, asistăm la o accentuare a disparităților socio-economice. Chiar și atunci când globalizarea se implementează cu obținerea de rezultate economice pozitive, o serie de „efecte secundare negative” precum americanizarea (promovarea sistemului economic american în detrimentul valorizării specificului economic national), creșterea semnificativă a consumului de energie și, în consecință, poluare și distrugere accentuată a mediului înconjurător.

În viziunea lui Stiglitz, alternativa ar fi democratizarea globalizării în sensul implicării active și constructive a guvernelor pentru stabilirea și menținerea unui echilibru al pieței, valorificarea speficicului national (neexistând un singur tip de capitalism) și debirocratizarea inclusiv a instituțiilor internaționale implicate.

„O carte care trebuie citită de toți cei interesați de viitorul economiei mondiale.”

George Soros

Cartea este publicată în 2008 de Editura Polirom, București.

Despre autor:

Joseph Eugene Stiglitz este economist și analist de politici publice, câștigător al Premiului Nobel Memorial pentru Economie în 2001 pentru cercetările sale privind asimetria informațională.

În timpul administrației Clinton, Stiglitz a fost președintele Consiliului Președintelui al Consilierilor Economici (CEA). A fost vicepreședinte senior și economist șef al Băncii Mondiale (1997 – 2000), președinte al Comisiei ONU pentru Reformele Sistemului Monetar și Financiar Internațional (2009), președinte al Asociației Economice Internaționale (2011–2014).