Acum un an și jumătate, cam pe vremea când omenirea intra în era pandemiei de COVID-19, mi-am descoperit un vecin foarte simpatic, Marc. Pe el și pe prietenul lui, Polo, un labrador argintiu, i-am întâlnit adesea pe strada mea, mereu fideli unei plimbări de seară.

Marc este un băiat de 12 ani, foarte sociabil, dinamic, hiperactiv, interesat de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui, avid de cunoaștere, dispus să-și oprească în loc toate preocupările atunci când vrea să exploreze o nouă idee, o nouă temă, vreun subiect inedit pentru el.

Așa se face că de peste un an conversațiile noastre de seară, atunci când ne intersectăm, îmbracă cele mai diverse subiecte. Am disecat împreună multe din teoriile legate de pandemia care a cuprins lumea. Marc s-a lansat cu nesaț în căutarea informațiilor despre vaccinuri, remedii care să învingă COVID-19. Apoi, a fost interesat de tot ceea ce s-a scris despre momentul „zero” al pandemiei. Au urmat lungi conversații, întrebări …

Într-o seară, era surescitat de ideea că pandemia ar fi trebuit să fie un eveniment predictibil, iar medicina pregătită s-o anihileze foarte repede. Așa am ajuns să-i explic conceptul „lebedei negre” dezvoltat de Nassim Nicholas Taleb, al evenimentelor rare care influențează semnificativ societățile. I-am explicat mai întâi metafora sintetizată în sintagma „lebăda neagră”, inspirată din descoperirea primeia, după ce secole de-a rândul europenii au crezut că nu există decât lebede albe. I-am povestit despre credința înrădăcinată în multe generații că o asemenea pasăre poate fi văzută doar o dată în viață.

Că Taleb a numit plastic „lebede negre” crizele financiare și războaiele apărute „din senin”, descoperirea unei tehnologii care schimbă o întreagă industrie, o carte sau un film al unui necunoscut care are un succes brusc, fulminant. Uimitor pentru un copil de 12 ani, după doar câteva zile de căutări în spațiul virtual cu care este extrem de familiarizat, a înțeles că oamenii subestimează aproape întotdeauna probabilitatea de apariție a impactului evenimentelor rare și imprevizibile. Că o „lebădă neagră” este un eveniment care depășește intervalul normal de așteptări și nimic din trecut nu ar putea indica faptul că este posibil să se întâmple. Și că, în ciuda acestui fapt, creăm explicații pentru aceasta, făcând-o să pară previzibilă. Că există o iluzie a înțelegerii, când toată lumea crede că știe ce se întâmplă într-o lume care, de fapt, este tot mai complexă și complicată.

E o toamnă frumoasă și deși ziua se îngână mai repede cu noaptea, parcul nostru preferat, al meu, a lui Marc și, în special, a lui Polo, ne primește seară de seară pe aleile lui, primenindu-și doar cromatica în nuanțe superbe de toamnă.

Încă nu au început școlile, așa că Marc e destins și foarte doritor să facă planuri. Va merge în curând la o nouă școală, iar drumul de acasă speră să-l facă pe jos. Preocupat, îmi explică traseul de aproximativ 4 km pe care l-a ales, nici scurt, nici lung, care șerpuiește chiar pe lângă parc. Sper că intuiți că Marc e un ecologist convins, că este fan al tuturor vehiculelor nepoluante. Are o bicicletă, veche, îmi spune el, de vreo trei ani, dar și-ar dori foarte mult o trotinetă electrică. A studiat pe internet piața, dar achiziția uneia noi i-ar consuma toate economiile, ceea ce nu-și dorește și nici nu ar vrea să apeleze la bugetul familiei, tocmai acum, în prag de iarnă și de vârtejuri de scumpiri. Așa că s-a concentrat pe ofertele second-hand și crede cu mult optimism că va știi să aleagă bine și își va găsi trotineta dorită împreună cu accesoriile aferente.

Îl descumpănesc când îi spun că piața second-hand îi poate furniza și surprize plăcute, dar și neplăcute. Îi povestesc despre George Akerlof, unul dintre laureații premiului Nobel pentru economie în 2001, foarte cunoscut, în special, pentru teoria „Pieței de țepe”, care descrie asimetria informațională dintre cumpărător și vânzător într-o anumită piață. Îl incit pe Marc să citească „Cartea de povești a unui economist”, scrisă de Akerlof, în care va găsi eseuri extrem de interesante care-l vor ajuta să înțeleagă multe din mecanismele economiei de piață.

Marc înțelege că în piața trotinetelor electrice second-hand, cumpărătorului i se oferă deopotrivă vehicule bune și vehicule defecte („țepe”), vânzătorul fiind cel care deține în mod unilateral informația corectă despre produsul pus în vânzare. Ca atare, cumpărătorul va fi dispus să plătească în toate cazurile doar un preț mediu, ca să nu iasă în pierdere dacă nimerește o trotinetă defectă, ceea ce face imposibil ca vânzătorul să obțină vreodată un preț bun pentru un asemenea vehicul de calitate, din cauza coexistenței în aceeași piață a unui număr mare de trotinete defecte.

Inițial, pe Marc îl entuziastmează ideea că „țepele” împiedică orice produs de calitate din aceeași categorie cu ele să fie cumpărat la un preț bun. Asta înseamnă că va plăti mai puțin pentru trotineta electrică mult visată! Apoi, cade pe gânduri. Realizează că, la rândul lui, atunci când va dori să-și vândă trotineta într-o piață second-hand, se va supune aceleiași „realități”.

Îi explic că asimetria de informații se regăsește în multe piețe, de la bursă și asigurări la electronice sau piața muncii, că este esențial să înțelegem acest aspect pentru a înțelegere variabilele care determină formarea prețurilor, comportamentul consumatorilor, evoluția mărcilor și a strategiilor de marketing. Că, în timpurile prezente, cine nu înțelege că fără educație financiară și economică, fără informații adecvate și verificate, riscă mai mereu să fie dezavantajat și chiar „păcălit”.

E noapte deja. Până și Polo, labradorul auriu cel jucăuș, ar vrea acasă, la ceva bun de mâncare. Plecăm agale, fiecare cu gândurile lui, unul visând la o trotinetă electrică second-hand, altul la perspectiva unei mașini mai noi, mai moderne, în trend cu vremea și vremurile, dar, neapărat, la un preț bun!