Gândirea laterală

Edward de Bono

Gândirea laterală este o carte de referință despre creativitate și mai mult decât atât. Gândirea laterală se defineşte prin opoziţia faţă de „gândirea verticală”, aşa cum numeşte autorul gândirea convențională, logică şi corectă care ajunge în mod necesar la rezultate previzibile, corecte şi adevărate, dar cel mai adesea lipsite de creativitate.

Gândirea laterală este o carte impuls care ne determină să luăm în considerare posibilitatea de a ne schimba punctul de referință, paradigma personală de rezolvare a problemelor, stimulând funcția generativă a minții noastre, abilitatea de a genera soluții alternative.

Pornind de la credința lui Edward de Bono că gândirea laterală poate fi învăţată, antrenată şi utilizată, cartea reprezintă un ghid metodologic, un repertoriu de instrumente și tehnici prin care autorul ne propune o schimbare de paradigmă, o schimbare de ordinul al doilea, renunțarea la gândirea convențională și creșterea accesibilității la resursele creative personale.

Gândirea laterală este o carte manifest în favoarea educabilităţii creativităţii. Dacă am alege o creație muzicală consonantă cu crezul lui de Bono, aceasta ar fi Another brick in the wall – Pink Floyd.

„Dacă încă n-ai auzit de Gândirea laterală a lui de Bono, probabil că ai fost ocupat să gândești convențional.”

Forbes Magazine

Cartea este publicată în 2018 de Editura Curtea Veche, București.

Despre autor:

Edward Charles Francis Publius de Bono (1933 – 2021) a fost medic, psiholog, autor, inventator, filozof și consultant maltez. Este creatorul conceptului gândire laterală. A scris de asemenea Six Thinking Hats și a dezvoltat tehnica creativă aferentă. A fost profesor la universitățile din Oxford, Cambridge, Londra, Harvard, Malta, Pretoria, Birmingham, Dublin și Tempe Arizona. A promovat predarea gândirii ca disciplină școlară și reprezintă principala autoritate în domeniul gândirii creative. De-a lungul vieții a scris 70 de cărți cu traduceri în 38 de limbi și a fost invitat să susțină prelegeri în 57 de țări. În 2005 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Economie.