Fata moșului era o tânără harnică și cuminte, care muncea cât era ziua de lungă, în timp ce fata babei stătea doar să se împodobească și să meargă la petreceri. Dar îi fura munca surorii ei și era invidioasă pe ea și, împreună cu baba, mama lor, o alungă de acasă pe fata moșului. Fata moșului, fiind muncitoare și bună la suflet, îngrijește pe drum o cățelușă bolnavă, curăță un păr de omizi și o fântână murdară, repară un cuptor și o ajută pe bătrâna Sfânta Duminică. Aceasta o răsplătește pentru muncă pe fată, lăsând-o să aleagă dintre lăzile ei, dar fata alege lada cea mai simplă și începe drumul înapoi spre casă. Pe drum, cuptorul îi dă plăcinte, fântâna pahare de argint cu apă curată și dulce, pomul îi dă pere gustoase și cățelușa îi dă o salbă de galbeni. Fata moșului ajunge acasă și, când deschide lada, vede că era plină de bogății. Fata babei, invidioasă, pleacă și ea pe același drum, dar nu ajută pe nimeni și nu face nicio muncă. Totuși, de la Sfânta Duminică ia lada cea mai mare și mai prețioasă, dar aceasta era plină de balauri, care o mănâncă pe babă și pe fata ei.
Morala?
Fata moșului este cuminte, harnică și, pentru munca ei, este răsplătită. Un SALARIU este o răsplată a muncii depuse. Fata moșului știe că întâi trebuie să muncească pentru ca, mai apoi, să câștige. În schimb, fata babei este doar lacomă și nu știe că, doar pentru că ceva pare valoros, nu este neapărat așa. Povestea ne arată și cum, dacă un lucru este îngrijit, el poate să producă în continuare: cuptorul – plăcinte, părul – pere, fântăna – apă. Munca și răbdarea îți vor aduce rezultate. Și nu te încrede în orice promisiune – valoarea nu este dată de ceea ce sclipește!