În activitatea zilnică sunt deseori greșit folosiți cei doi termeni „franciza” și „franșiza” care sunt două noțiuni juridice total diferite.
Franciza este operațiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană numită francizor îi acordă unei alte persoane, numită beneficiar sau francizat, dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală, în scopul de producție sau de comercializare a anumitor tipuri de produse și/sau de servicii. Obținerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în sistem precum și a unor redevențe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri (sursa: Wikipedia).
Franșiza este acea parte din valoarea daunei pe care o suportă asiguratul și poate fi stabilită de către societatea de asigurare ca valoare fixă ori ca procent din suma asigurată sau din valoarea daunei pe care nu o despăgubeşte asigurătorul şi pentru care asiguratul rămâne propriul său asigurător. Franșiza se stabilește și se consemnează în polița de asigurare în aceeași valută ca și suma asigurată. Franșiza poate fi stabilită și în funcție de numărul evenimentelor produse pe timpul derulării contractului de asigurare (exemplu: prima daună = franșiză 0; a doua daună = franșiză 100 euro din valoarea daunei; a treia daună = franșiză 200 euro din valoarea daunei).
Noțiunea de franșiză este folosită în domeniul asigurărilor și este definită prin legislație. Dar în lege nu sunt prevăzute limite minime sau maxime ale franşizei, aceasta rămânând la înţelegerea părţilor contractante.
Franșizele pot fi de două tipuri: atinsă și deductibilă.
- Franșiza atinsă este valoarea ce va fi suportată de către asigurat în cazul în care dauna nu depășește o anumită valoare (exemplu: franșiza de 500 euro – dacă valoarea reparației este mai mică sau egală cu 500 euro, asiguratul nu va beneficia de despăgubire, în schimb, dacă valoarea reparației depășește 500 euro, asiguratul va fi despăgubit integral).
- Franșiza deductibilă este suma de bani ce va fi suportată de asigurat, indiferent de valoarea daunei. Din aceasta rezultă faptul că din orice despăgubire se va scădea valoarea franșizei.
Franșizele pot fi stabilite:
- ca o valoare fixă, care se va aplica la fiecare daună în parte;
- ca procent din suma asigurată, se va aplica la fiecare daună în parte;
- ca procent din valoarea fiecărei daune.
Franşiza are următoarele funcţii:
- încurajează măsurile de control al riscului;
- reduce cheltuielile efectuate de asigurător în legătură cu despăgubirea;
- reduce nivelul primei de asigurare pe care asiguratul trebuie să o plătească, deci contractul este mai „ieftin”.
Nu toate contractele de asigurare au inclusă franșiză, aceasta fiind o opțiune ce poate fi stabilită de părțile semnatare ale contractului. Pot exista contracte de asigurare fără franșiză însă prima de asigurare plătită va avea o valoare mai mare. Franşiza are un rol important în stabilirea primei de asigurare, fiind un element de baza în această acțiune.
Franșiza a fost inclusă în contractul de asigurare ca și element de prevenție, deoarece îl face pe asigurat să fie mai precaut în acțiunile sale, fiind conștient de faptul că, în cazul unei daune, asigurătorul nu va despăgubi întreg prejudiciul, parte din daună (conform franșizei stabilite) fiind suportată de către asigurat.
Sub altă formă spus, la producerea riscului asigurat, asigurătorul nu acoperă întreaga pagubă, ci numai până la concurenţa franşizei.
Nu este obligatoriu ca la orice eveniment suma asigurată să fie egală cu valoarea daunei. Pentru a putea păstra o acoperire a riscurilor constantă, asiguratul poate reîntregi suma asigurată pentru perioada rămasă din contract, pentru aceasta plătindu-se o primă suplimentară calculată în funcție de mărimea daunei suferite ce a stat la baza reducerii sumei asigurate.
Trebuie acordată o atenție deosebită franșizelor stabilite în polițele de asigurare CASCO. Diferența dintre un procent din suma asigurată și un procent din valoarea daunei este foarte mare, riscul fiind ca asiguratul să ajungă în situația în care să plătească cea mai mare parte a daunei.
Pentru exemplificare vom prezenta două situații:
A. Procent din suma asigurată (SA)
Suma asigurată (SA): 10.000 euro
Franșiza la avarie: 2% din suma asigurată (adica 200 euro)
În cazul unei daune în valoare de 500 euro, asigurătorul va plăti 300 euro, iar asiguratul 200 euro.
În cazul unei daune în valoare de 100 euro, asigurătorul nu va plăti nimic, asiguratul plătind 100 euro.
B. Procent din valoarea daunei
Suma asigurată: 10.000 euro
Franșiza la avarie: 2% din valoarea daunei
În cazul unei daune în valoare de 500 euro, asigurătorul va plăti 490 euro, iar asiguratul 10 euro.
În cazul unei daune în valoare de 100 euro, asigurătorul va plăti 98 euro, iar asiguratul 2 euro.
Franșiza pentru daună totală a unui autoturism poate ajunge și la 10% din suma asigurată (SA). În cazul în care autoturismul este declarat daună totală ca urmare a producerii unui eveniment asigurat, iar asigurarea auto facultativă ce o deține asiguratul este pentru o SA de 10.000 euro, societatea de asigurări va plăti doar 9.000 euro.
Important de reținut este faptul că, în toate cazurile, asigurătorul va despăgubi contravaloarea daunei, mai puțin franșiza aplicabilă și, posibil, ratele ce au mai rămas de plată la poliță.